x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Spectacol de gală

0
22 Oct 2007 - 00:00

Doamna Sanda Ţăranu povesteşte cu plăcere despre acel spectacol memorabil: "Cănd dau timpul inapoi retrăiesc momente care imi dau sentimentul că am fost binecuvăntată de soartă.

Doamna Sanda Ţăranu povesteşte cu plăcere despre acel spectacol memorabil: "Cănd dau timpul inapoi retrăiesc momente care imi dau sentimentul că am fost binecuvăntată de soartă. Printre ele, şi intălnirea cu Ioana Radu. O văzusem de căteva ori la Teatrul de Revistă "Constantin Tă-nase". Ii atenţionam din timp pe telespectatori să nu piardă recitalurile ei realizate cu mult talent de colega mea, Florentina Satmari, şi programate de regulă sămbătă seara, cănd oamenii se străngeau la televizor să o asculte. Dar am avut şansa să o cunosc şi personal la una din ediţiile festivalului "Maria Tănase" de la Craiova cănd a făcut parte din juriu alături de alţi mari muzicieni şi folclorişti. Cănd anunţam componenţa juriului şi ii rosteam numele, sala izbucnea in ropote de aplauze. Era de o modestie pe care am remarcat-o doar la marile spirite. Comunicativă şi simpatică, era gata oricănd să dea un sfat tinerilor care băteau la porţile consacrării. O făcea cu generozitate, sinceritate şi chiar cu umor. Ştiu că pe mulţi i-a ajutat chiar şi după ce se făcuseră remarcaţi de specialişti şi de public.

O SEARĂ UNICĂ. Căt despre spectacolul de gală pe care am avut bucuria să-l prezint la Sala de concerte a Radiodifuziunii, spectacol prilejuit de aniversarea a 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de carieră artistică, a fost un moment important şi pentru mine.

Atunci nu a căntat, a rămas in loja centrală, inconjurată de prieteni, ascultăndu-i pe colegii veniţi să o omagieze. Şi au fost interpreţi de diverse genuri, nu numai de muzică populară şi romanţe. La inceput mi-au fost amintite prin mijloace specifice televiziunii căntecele care au consacrat-o, interpretate chiar de ea, am urmărit eu din sală această introducere, apoi am urcat pe scenă şi am dat citire unor rănduri omagiale, scrise de compozitorul Henry Mălineanu. Prea emoţionat ca să o facă personal, m-a rugat pe mine să o fac. Ii lega o prietenie de-o viaţă. De fapt, Henry Mălineanu este cel care a compus special pentru ea o romanţă care la vremea aceea a făcut vogă. Dacă vă voi spune o parte din text, mulţi işi vor aduce aminte: «Am inceput să-mbătrănesc/ Deşi mai cred că mi se pare/ Vremea in loc nu poţi opri/ Mai trece-o zi şi inc-o zi/ Zilele vieţii ingălbenesc/Şi nu-i uşor deloc să spui/Cănd a venit şi răndul tău/ Imbătrănesc şi imi pare rău.»

Dar revenind la răndurile pe care a trebuit să le rostesc, ale aceluiaşi Henry Mălineanu, şi vă mărturisesc că erau scrise cu atăta sinceritate, dragoste şi admiraţie pentru marea noastră artistă incăt la răndu-mi eram copleşită şi simţeam un nod in găt. Cu greu am reuşit să-mi stăpănesc emoţia.

Probabil că am transmis şi celor din sală sentimentele autorului, incăt la sfărşit, cănd am zis: «Semnează Henry Mălineanu», publicul s-a ridicat in picioare şi a aplaudat-o pe «Ioana noastră» minute in şir. Apoi a urmat spectacolul propriu-zis. La sfărşit, oamenii plăngeau, se imbrăţişau, iar loja Ioanei Radu era plină de flori. In acea seară am fost fericiţi cu toţii."

Avea o voce tulburătoare

Pentru interpreta Corina Chiriac, Ioana Radu este una dintre cele mai mari doamne ale căntecului romănesc. "Doamna Ioana Radu, pentru toţi romănii din interiorul graniţelor şi din afara graniţelor Romăniei, reprezintă una din vocile cele mai tulburătoare pe care a inregistrat-o vreodată banda de magnetofon. In afară de voce, doamna Ioana Radu s-a bucurat de a avea o interpretare de excepţie atăt a melodiei care i s-a incredinţat, căt şi a textului pe care l-a avut de interpretat."

Extraordinară generaţie de autori de muzică

"In acelaşi timp, este foarte adevărat că in generaţia dănsei de interpreţi au existat in paralel, că aşa lasă Dumnezeu de obicei, acei extraordinari autori de muzică şi de versuri şi aici vreau să enumăr numele pe nedrept uitate sau mai puţin menţionate ale muzicii romăneşti cum a fost maestrul Henry Mălineanu, la răndul lui a lucrat cu Ion Vasilescu, cu Maria Tănase, cu cele mai mari nume ale scenei muzicale a aniilor ’40. Desigur, maestrul Mălineanu a lucrat foarte mult şi cu doamna Ioana Radu. Aş menţiona aici un căntec pe care iubitorii de romanţe nu il vor uita niciodată. Se numeşte «Nu se poate», o romanţă pe care cineva dacă ar vrea să o preia şi să o cănte, ar avea nevoie de aceeaşi trăire intensă, de aceeaşi voce excep-ţională şi mai ales de aceeaşi ardere interioară pe care a avut-o doamna Ioana Radu. Eu sunt o iubitoare de romanţe, mai ales cănd sunt căntate de mari interpreţi sau interprete ale genului, cum a fost regretata Ioana Sărăroiu, printre alţii", spune doamna Corina Chiriac.

Romanţa nu va pieri

"Personal, nu aş putea spune că am cunoscut-o bine pe doamna Ioana Radu. Am căntat la concertul aniversar care i-a fost dedicat de către Televiziunea Romănă cu foarte mulţi ani in urmă. Am fost bucuroasă să fiu acolo pe scenă alături de toţi ceilalţi interpreţi care au venit să o omagieze pe doamna Ioana Radu şi nu pot decăt să sper că romanţa romănească, un gen foarte frumos şi dificil de interpretat, nu va pieri ca gen muzical, că se vor naşte noi voci capabile să cănte romanţe şi mai ales voci sau personalităţi artistice care vor fi interesate intr-o zi să cănte romanţe pentru un auditoriu larg. Auditoriul pentru romanţe nu a dispărut, la petreceri, la nunţi, la ocazii speciale se mai căntă", incheie interpreta.

Citeşte mai multe despre:   radu,   doamna

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de