x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Ion Dolănescu Cucule din Perşinari

Cucule din Perşinari

de Silvana Chiujdea    |    17 Mar 2008   •   00:00

Nelu Zidaru este unul dintre cei peste 1.000 de fini pe care acesta îi are. Îl numeşte cu mândrie naşu’ şi consideră că “a fost, este şi va rămâne o voce inegalabilă”.

El este unul dintre cei peste 1.000 de fini pe care acesta îi are. Îl numeşte cu mândrie naşu’ şi consideră că “a fost, este şi va rămâne o voce inegalabilă”. “De mic l-am iubit foarte mult pe domnul Dolănescu. Cântecele dumnealui mi-au le­gă­nat copi­lăria. Am o fotografie de când eram foarte tânăr, cu Ion Dolănescu, la un eveniment la mine-n sat, fără ca eu să realizez atunci că eu o să ajung să scriu un cântec despre Ion Dolănescu. Bine, la vremea respectivă nici nu mă gândeam că voi ajunge cântăreţ de muzică populară. A doua zi de la acel eveniment eram cu undiţa pe ma­lul Dunării şi-l auzeam pe Dolănescu la radio. Era emisiunea aceea de întâlnire cu melodia preferată şi cu inter­pretul preferat. Zic: «Ia uite, ieri a fost la noi în sat şi acum cântă la radio». Nu am conştientizat că erau înre­gistrări. Pentru mine a fost un model, a fost vocea care mi-a intrat la suflet. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, când se trezea dimineaţa să plece la colectiv, asculta radi­oul şi spunea: «Uite cântecul ăsta, al lu’ Dolă­nescu, să-l înveţi!». Atunci cânta «De-aş avea fântână-n curte», «Nu sunt bolovani pe drum»“, povesteşte Nelu Zidaru.

 

CAPRA CU TREI IEZI. În ’76, la una din în­registrările care se făceau la televiziune a rugat-o pe rea­lizatoarea Teodora Popescu să îl lase să stea lângă Dolă­nescu. A fost foarte mândru să apară alături de el. “Când s-a transmis emisiunea, toată lumea de la mine din sat, din Prundu de Giurgiu, vorbea. Era ceva extraodinar să stai lângă Do­lănescu. Pentru mine a fost un imbold faptul că am stat lângă el. Din clipa aceea am început să muncesc foarte mult, dar niciodată n-am încercat să-l copiez. Naşu’ dacă, prin absurd, cântă şi «Capra cu trei iezi», o cântă foarte frumos. Ion Dolănescu s-a născut să fie vedetă. Nu putea să ridice nimeni capul cât Dolănescu era pe scenă! Toţi ne doream să ajungem ca Dolănescu.”

 

CÂNTEC: “Cucule din Perşinari”, aşa se numeşte cântecul pe care l-a scris special pentru Ion Dolă­nescu.“În 1996 i l-am cântat prima dată la mine-n sat, pe cu totul altă melodie. Maria Bararu şi Eugenia Ticu, colegele noastre, lă­crimau când eu îi cântam. Cred că şi naşu’ lăcrima. Nu vreau să mă laud, dar cân­tecul a prins oriunde l-am cântat. Naşu’ spune că este mirific”, concluzionează Nelu Zidaru.

 

Doi voinici

Se cunosc de la marele cutremur. La 3 martie s-au împlinit 31 de ani de când la Televizi­unea Română, Ion Dolănescu şi Tiberiu Ceia au fost prezenţi în aceeaşi emisiune de folclor. Nu s-au împrietenit pe platoul de filmare, ci la cina care a urmat după încheierea emisiunii şi la care i-a însoţit şi Floarea Tănăsescu. Pentru cei doi interpreţi, cina a fost punte pentru o strânsă legătură care durează de trei decenii. A doua zi de la prima lor întâlnire a fost cutre­murul. Tiberiu Ceia îşi aminteşte: “Am fost in­vi­tat în seara de 4 martie 1977 la Sala Radio, unde Dolă­nescu cânta cu Ionela Prodan. După spectacol a urmat o masă, la care era invitată şi Ioana Radu. La Restaurantul Dorobanţi am trăit atunci o experienţă care îmi va rămâne neştearsă din minte pe viaţă... La ora 21:24, toţi cei care am fost acolo împreună ne-am legat pe viaţă. Viaţa noastră a fost închinată dragos­tei pentru cântec şi pentru publicul nostru”.

 

CVARTET. “Lui Dolănescu îi displă­cea singurătatea. Alături de el, de marea lui artă, aduna mereu oameni valoroşi, care meritau să stea pe aceeaşi scenă. Aşa s-a închegat şi cvartetul din care am făcut parte. O trupă care a ţinut afişe, şi nici de la nunţi n-a fost lipsită. Am trăit alături de Ion Dolă­nescu, Ileana Constantinescu şi Alexantru Lulescu momente de neuitat în spectacole. În aceşti ani dominaţi de personalitatea Ioanei Radu şi de puternica personalitate artistică a lui Ion Dolănescu am obişnuit publicul cu o efuziune a da­te­lor noastre care serveau, în final, scopului artei de a înfrumuseţa viaţa semenilor noştri”.

 

“La Chişinău, în luna mai ’97, sala a fost arhiplină, cu preoţi care au venit să-l miluiască pe scenă, cu grămezi de flori, cu icoane. Vedeam lume care plângea când cânta Dolănescu”

Nelu Zidaru, interpret de muzică populară

×
Subiecte în articol: dolanescu