x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cucule din Perşinari

0
Autor: Silvana Chiujdea 17 Mar 2008 - 00:00

Nelu Zidaru este unul dintre cei peste 1.000 de fini pe care acesta îi are. Îl numeşte cu mândrie naşu’ şi consideră că “a fost, este şi va rămâne o voce inegalabilă”.

El este unul dintre cei peste 1.000 de fini pe care acesta îi are. Îl numeşte cu mândrie naşu’ şi consideră că “a fost, este şi va rămâne o voce inegalabilă”. “De mic l-am iubit foarte mult pe domnul Dolănescu. Cântecele dumnealui mi-au le­gă­nat copi­lăria. Am o fotografie de când eram foarte tânăr, cu Ion Dolănescu, la un eveniment la mine-n sat, fără ca eu să realizez atunci că eu o să ajung să scriu un cântec despre Ion Dolănescu. Bine, la vremea respectivă nici nu mă gândeam că voi ajunge cântăreţ de muzică populară. A doua zi de la acel eveniment eram cu undiţa pe ma­lul Dunării şi-l auzeam pe Dolănescu la radio. Era emisiunea aceea de întâlnire cu melodia preferată şi cu inter­pretul preferat. Zic: «Ia uite, ieri a fost la noi în sat şi acum cântă la radio». Nu am conştientizat că erau înre­gistrări. Pentru mine a fost un model, a fost vocea care mi-a intrat la suflet. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, când se trezea dimineaţa să plece la colectiv, asculta radi­oul şi spunea: «Uite cântecul ăsta, al lu’ Dolă­nescu, să-l înveţi!». Atunci cânta «De-aş avea fântână-n curte», «Nu sunt bolovani pe drum»“, povesteşte Nelu Zidaru.

 

CAPRA CU TREI IEZI. În ’76, la una din în­registrările care se făceau la televiziune a rugat-o pe rea­lizatoarea Teodora Popescu să îl lase să stea lângă Dolă­nescu. A fost foarte mândru să apară alături de el. “Când s-a transmis emisiunea, toată lumea de la mine din sat, din Prundu de Giurgiu, vorbea. Era ceva extraodinar să stai lângă Do­lănescu. Pentru mine a fost un imbold faptul că am stat lângă el. Din clipa aceea am început să muncesc foarte mult, dar niciodată n-am încercat să-l copiez. Naşu’ dacă, prin absurd, cântă şi «Capra cu trei iezi», o cântă foarte frumos. Ion Dolănescu s-a născut să fie vedetă. Nu putea să ridice nimeni capul cât Dolănescu era pe scenă! Toţi ne doream să ajungem ca Dolănescu.”

 

CÂNTEC: “Cucule din Perşinari”, aşa se numeşte cântecul pe care l-a scris special pentru Ion Dolă­nescu.“În 1996 i l-am cântat prima dată la mine-n sat, pe cu totul altă melodie. Maria Bararu şi Eugenia Ticu, colegele noastre, lă­crimau când eu îi cântam. Cred că şi naşu’ lăcrima. Nu vreau să mă laud, dar cân­tecul a prins oriunde l-am cântat. Naşu’ spune că este mirific”, concluzionează Nelu Zidaru.

 

Doi voinici

Se cunosc de la marele cutremur. La 3 martie s-au împlinit 31 de ani de când la Televizi­unea Română, Ion Dolănescu şi Tiberiu Ceia au fost prezenţi în aceeaşi emisiune de folclor. Nu s-au împrietenit pe platoul de filmare, ci la cina care a urmat după încheierea emisiunii şi la care i-a însoţit şi Floarea Tănăsescu. Pentru cei doi interpreţi, cina a fost punte pentru o strânsă legătură care durează de trei decenii. A doua zi de la prima lor întâlnire a fost cutre­murul. Tiberiu Ceia îşi aminteşte: “Am fost in­vi­tat în seara de 4 martie 1977 la Sala Radio, unde Dolă­nescu cânta cu Ionela Prodan. După spectacol a urmat o masă, la care era invitată şi Ioana Radu. La Restaurantul Dorobanţi am trăit atunci o experienţă care îmi va rămâne neştearsă din minte pe viaţă... La ora 21:24, toţi cei care am fost acolo împreună ne-am legat pe viaţă. Viaţa noastră a fost închinată dragos­tei pentru cântec şi pentru publicul nostru”.

 

CVARTET. “Lui Dolănescu îi displă­cea singurătatea. Alături de el, de marea lui artă, aduna mereu oameni valoroşi, care meritau să stea pe aceeaşi scenă. Aşa s-a închegat şi cvartetul din care am făcut parte. O trupă care a ţinut afişe, şi nici de la nunţi n-a fost lipsită. Am trăit alături de Ion Dolă­nescu, Ileana Constantinescu şi Alexantru Lulescu momente de neuitat în spectacole. În aceşti ani dominaţi de personalitatea Ioanei Radu şi de puternica personalitate artistică a lui Ion Dolănescu am obişnuit publicul cu o efuziune a da­te­lor noastre care serveau, în final, scopului artei de a înfrumuseţa viaţa semenilor noştri”.

 

“La Chişinău, în luna mai ’97, sala a fost arhiplină, cu preoţi care au venit să-l miluiască pe scenă, cu grămezi de flori, cu icoane. Vedeam lume care plângea când cânta Dolănescu”

Nelu Zidaru, interpret de muzică populară

Citeşte mai multe despre:   dolanescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de