x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Talentul s-a moştenit

0
Autor: Silvana Chiujdea 17 Mar 2008 - 00:00

Ion Dolănescu are doi fii, Ionuţ şi Dragoş. Până acum, de nepoţi a avut şi n-a avut parte, pentru că pe cei doi copii a lui Dragoş îi vede rar, dar este bucuros că au voce bună şi sunt creativi.

Ion Dolănescu are doi fii, Ionuţ şi Dragoş. Până acum, de nepoţi a avut şi n-a avut parte, pentru că pe cei doi copii a lui Dragoş îi vede rar, dar este bucuros că au voce bună şi sunt creativi.

Dragoş Carlos este fiul cel mic. E născut în 1975. Ionuţ s-a născut în 1972. Este o diferenţă de trei ani şi jumătate între ei. Mama lui Dragoş este din Costa Rica şi se numeşte Margarita Valenciano. Era studentă la Medicină, la Cluj, când s-au cunoscut. “M-a văzut la televizor, i-a plăcut de mine şi m-am trezit cu ea la poartă”, zice el, zâmbind parcă zilelor de altădată.

 

PASIUNE. Secretarele de la televi­ziune i-au povestit în repetate rânduri că este căutat de o studentă de la Cluj. “Să insiste”, aşa răspundea Ion Dolănescu de fiecare dată. “Şi a insistat...Vorbea stricat româneşte. Fiind de la Cluj am crezut că este ungu­roaică. N-am ştiut că este din altă parte. În noaptea aceea plecam într-un turneu în Moldova. A mers cu mine şi după vreo două săptămâni mi-am permis să o caut în geantă să văd ce este cu ea. Fugise de la facultate. Când am descoperit treaba aceasta mi-am spus: «Aoleu, asta îmi trebuie mie acum!? Mă dă şi-afară din partid, că eram membru de partid, dacă se află că umblu cu o străină». Abia am convins-o să se prezinte la examenele de la facultate, ca să nu-şi piardă anul. În anul următor s-a mutat la Bucureşti. În ţară a mai stat încă zece ani, timp în care şi-a dat şi doctoratul. N-a stat cu mine, că eu mă feream. Mi-era teamă să nu se afle, mi-era teamă de politica partidului. Dragoş îmi poartă numele. I-am plătit pensia alimentară. Mama lui este o MAMĂ adevărată, devotată. Este Leoaică, este pentru copii ceva ce nu s-a mai pomenit. Mi-l dădea în turnee, în concedii mergeam cu el, dar, aşa, pe furiş, să nu afle autorităţile. Când a făcut copilul 10 ani a plecat cu el în Costa Rica. După aceea a venit Dragoş la facultate şi a studiat Psihologia la Cervantes”, îşi aminteşte Ion Dolănescu.

 

ÎNCLINAŢII ARTISTICE. Despre Ionuţ spune că era talentat de când s-a născut. “La 3 ani dădea spectacole în casă. Punea pe cineva să-l prezinte şi el venea pe scenă şi cânta cântecele mele. «M-am născut lângă Carpaţi», «Tanţa», care erau mai la modă a­tunci.” Ioana Radu, pentru că l-a văzut cum evolua, l-a înscris la Şcoala de muzică. “Mai târziu l-am retras ca să fie mai aproape de casă şi l-am dat la Şcoala 71. Când s-a făcut mai mare, l-am înscris la Liceul de Muzică. S-a dus Ileana Constantinescu cu el. Şi la Conservator tot cu ea a fost. De mic ştiam că o să cânte, se vedea. De când plângea mi-am dat seama că făcea vocalize, se cunoştea că are voce. El şi-a dorit de mic să cânte. Când pune mâna pe microfon... nu se lasă aşa uşor. Ionuţ a cresut lângă mine, dar am avut şi eu, şi Maria Cio­banu, mama lui, talet.” La Dragoş, Ion Dolă­nescu n-a descoperit înclinaţii artistice, dar subliniază că: “Are doi copii, o fată, Maria de Isus, de 7 ani, şi un băieţel de 3 ani, Ioan Angel Dolă­nescu-Bravul. La ­spanioli se pune şi numele mamei. Deci, am un Ioan Dolănescu-Bravul. Fata cântă foarte frumos, are voce. Culmea este că şi creează. Exact ce n-a avut tatăl lor, dar a moştenit gena”.

 

PROFESIE. “Ionuţ a fost un copil foarte ve­sel, jucăuş şi talentat. Meseria asta nu se în­va­ţă. Trebuie să te naşti cu talent, dacă ai ta­lent cânţi, dacă nu, nu. Matematică, fizică şi chimie înveţi în şcoală, dar să cânţi nu înveţi cu pro­­fesor. Asta o ai în sânge. Eu n-am făcut nici măcar Şcoala Populară de Artă. Eu m-am năs­cut cu talentul acesta. Bine, copilăria mea mi-a mângâiat-o Maria Lătăreţu, apoi am cu­nos­­cut-o pe Maria Tănase şi m-am îm­prietenit cu Ioana Radu. Pe Dragoş am încercat, am vrut să-l văd şi pe el în această lume artistică. Mi-aduc aminte că am apelat la Florin Zamfirescu, era la catedră la actorie, şi mi-a cam tăiat avântul. Mi-a spus: «Lasă-l, să facă altceva». Cu toate că eu aş fi vrut să facă actorie, până la urmă a făcut Psihologie. Acum asta face, la ei, în Costa Rica, este mult mai căutată meseria asta de psiholog. Mama lui are o clinică a ei şi el are un cabinet, separat”, povesteşte Ion Dolănescu.

 

NEPOŢII. “Copiii sunt talentaţi, au în sânge cântecul. Eu sper să ajungă celebri, ştiu şi spaniola, şi engleza. O să crească şi în me­diul acesta al cântecului popular românesc. Dragoş îi aduce în fiecare an în ţară. Vin în fiecare toamnă, de ziua mamei, în jur de 28 septembrie sunt aici. Nu vorbesc ei prea bine româneşte, dar dacă tatăl lor a învăţat, o să înveţe şi ei. Dragoş este firea mea, foarte ataşat de copii, se ocupă de ei, îi iubeşte foarte mult”, spune cu duioşie Ion Dolănescu. Cu toate că pe nepoţică a văzut-o anul trecut prima dată în cei şapte ani de când a venit pe lume, o consideră înzestrată de Dumnezeu cu har. “Mi-am dat seama că este talentată şi că mă moşteneşte. Are două cântece ale ei, unul pentru ea şi unul pentru frăţiorul ei. Amândoi cântă. Deocamdată nu studiază nici un instrument, pentru că e prea mică, dar are în sânge lucrul ăsta, să creeze. Când mi-au cântat şi cele două compoziţii ale ei, am spus că este adevărată vorba «Ce se naşte din pisică, şoareci mănânc㻓, încheie Ion Dolănescu.

 

“Ionuţ a fost un copil foarte ve­sel, jucăuş şi talentat. Meseria asta nu se în­va­ţă. Trebuie să te naşti cu talent, dacă ai ta­lent, cânţi, dacă nu, nu. Mate­matică, fizică şi chimie înveţi în şcoală, dar să cânţi nu înveţi cu pro­­fesor. Asta o ai în sânge.”

Ion Dolănescu

“Nepoţii sunt talentaţi, au în sânge cântecul. Eu sper să ajungă celebri, ştiu şi spa­niola şi engleza. O să crească şi în ­mediul acesta al cânte­cului popular românesc. Dragoş îi aduce în fiecare an în ţară. Vin în fiecare toamnă, de ziua mamei, în jur de 28 septembrie sunt aici”

Ion Dolănescu

Citeşte mai multe despre:   dragoş,   dolanescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de