x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Ion Dolănescu Fără vorbe multe

Fără vorbe multe

de Loreta Popa    |    13 Apr 2009   •   00:00
Fără vorbe multe
Sursa foto: /

Artiştii adevăraţi au un suflet anume, o modestie, o vibraţie şi o pasiune care îi uneşte. Pe Sofia Vicoveanca a impresionat-o generozitatea cu care artistul Ion Dolănescu a dăruit din ceea ce a primit de Sus.



Nu au cântat mult împreună, dar se respectau enorm. Aveau aceleaşi valori  şi mai presus de toate iubeau tradiţia şi oamenii. Sofia Vicoveanca nu poate uita generozitatea artistului Ion Dolănescu. "Este foarte trist să vorbim la timpul trecut despre unul dintre cei mai iubiţi interpreţi. Stau mărturie cântecele lui... Vedem cât de mult a iubit cântecul, cât de mult a iubit lumea, natura, şi iată lumea îi întoarce iubirea. El a iubit Moldova, mai ales Bucovina, unde are mulţi, foarte mulţi prieteni, mulţi fini, oameni care s-au legat sufleteşte de el. Ion era un om foarte cald, nu făcea risipă de vorbă, mie mi s-a părut uneori că este chiar retras, foarte sensibil şi generos. Ion a creat un stil în folclor, el rămâne un reper în muzica populară, el a adus cântecul de dragoste, cântecul chiar patriotic. El a cântat iubirea, dragostea, era un om foarte cald, ceea ce a făcut mulţi interpreţi să încerce să fie ca el. Nu au reuşit să-l copieze, pentru că el rămâne un unicat. Oricum el rămâne original, că ştiţi că sunt şi cărări alăturate, dar nu seamănă una cu alta."

OBOSEALĂ. "I-am cunoscut generozitatea", spune Sofia Vicoveanca. "Nu am avut foarte multe spectacole cu el, pentru că eu m-am învârtit în general în partea asta de ţară, a Moldovei şi, chiar pe întreg teritoriul României, nu am avut multe spectacole împreună. Ultima dată l-am văzut în decembrie, am fost amândoi invitaţi la emisiunea "O dată în viaţă", el era invitat de Ilie Năstase, iar eu eram invitată de Nadia Comăneci. Mi-aduc aminte că mi s-a părut foarte trist. Eu, în general, când simt omul că este puţin abătut nu-l mai cicălesc, dar m-am apropiat de el. Se aşezase la un moment dat şi aşteptam să ne vină rândul. L-am întrebat: "Ce faci, Ioane?" El mi-a spus: "Uite, sor'mea, nu mă simt aşa bine, obosesc şi nu pot să stau atât în picioare". Atâtea vorbe am schimbat atunci, dar generozitatea i-am cunoscut-o cu foarte mulţi ani în urmă. Nu pot să-l uit pe Ion pentru comportamentul pe care l-a avut în ceea ce mă priveşte. Era cu mulţi ani în urmă, în timpul celuilalt regim. Cânta cu fraţii lui şi colabora cu Tita Bărbulescu. Ştiţi cum ţâşnesc vorbele la noi, ei bine, se zvonise că eu aş fi înlăturată de la Suceava, făceam parte din Ansamblul "Ciprian Porumbescu", acolo m-am format ca om şi ca artist. Era perioada când medicii îşi vedeau de cabinetul lor şi de pacienţi, inginerul de cele studiate, iar cântăreţul era cântăreţ. Nu cânta toată lumea. Aflase el de undeva, nu ştiu pe ce căi, despre acest zvon... A venit la mine, eram la Bacău, mi-aduc aminte disperat şi nu mi-a dat răgaz să intervin şi să vorbesc, să-l opresc şi într-o răsuflare mi-a spus: "Tu trebuie să cânţi! Trebuie să ştii că te iau în echipa mea şi când va veni impresarul eu nu semnez contractul până nu acceptă să vii şi tu cu mine. Tu trebuie să cânţi". Când şi-a spus păsul, i-am spus şi eu: "Ioane, nu am să te uit toată viaţa! Nu este cazul acum, dar faptul că mi-ai întins o mână când rar găseşti oameni de acest gen, îţi mulţumesc şi ai să trăieşti veşnic în sufletul meu". El mi-a ieşit în cale şi aşa ceva nu se poate uita. Toţi greşim că nimeni nu-i perfect, dar un asemenea om care face astfel de gesturi este om dăruit de Dumnezeu. Îmi pare rău, cred că nu poate fi înlocuit, rămâne o durere în suflet, ca o cicatrice. Folclorul este păgubit, dar spunea feciorul lui, Dragoş, l-am cunoscut într-o emisiune şi mi-a plăcut foarte mult, că tata voia veselie şi nu ar vrea să fie nimeni trist. Cred că i-ar fi plăcut lui Ion să vadă câtă lume l-a jelit, câtă lume l-a petrecut, câtă lume a lăsat lacrimi în urmă. I-ar fi plăcut să vadă câtă lume îl iubeşte, îl vrea, îl regretă, este un lucru nemaipomenit. Poate că a văzut, nu ştim noi, noi nu ştim nimic... Dumnezeu să-l aibă în grijă şi să-i fie ţărâna uşoară şi să-i ierte păcatele, dacă a avut păcate. Dumnezeu să-l odihnească!", a încheiat Sofia Vicoveanca.

×