Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Renumitul artist şi-a inchinat viaţa semenilor săi şi mai ales Creatorului. "La bătrăneţe", Ion Luican s-a inscris la cursurile Institutului Teologic, actuala Facultate de Teologie. In suflet avea o mare dorinţă, să devină preot, slujitor al lui Dumnezeu.
Două repere avem pentru Ion Luican. Dumnezeu şi muzica populară.
Audio : Paul Munteanu
Renumitul artist şi-a inchinat viaţa semenilor săi şi mai ales Creatorului. "La bătrăneţe", Ion Luican s-a inscris la cursurile Institutului Teologic, actuala Facultate de Teologie. In suflet avea o mare dorinţă, să devină preot, slujitor al lui Dumnezeu.
PE BĂNCILE FACULTĂŢII. 47 DE ANI. La 47 de ani, Ion Luican s-a aşezat in băncile de la Institutul de Teologie. Era aproape de pensie, dar asta chiar nu conta. Conta doar dorinţa, visul unei vieţi. Implinit ca interpret de muzică populară, apreciat de toţi romănii lui, pentru marele Luican lipsea ceva, hirotonisirea, trecerea in răndul preoţilor. Un vis pe care nu şi l-a putut indeplini, din păcate, niciodată. Despre studentul Ion Luican ne-a vorbit părintele Nicolae Necula, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă.
"Pe Ion Luican l-am indrăgit pentru că in perioada tinereţii mele el era in mare vogă. Am avut apoi plăcerea să-l cunosc pe Ion Luican la Institutul Teologic, cum se numea pe vremea aceea. El era student la Teologie. Deşi era in vărstă, a avut ambiţia să studieze Teologia şi să termine această facultate. Noi consideram la facultate că era ceva mare să stăm lăngă dănsul. Ion Luican, un om foarte deschis şi cald, avea puterea de a se cobori la nivelul nostru, pentru că intr-adevăr era mai in vărstă decăt noi. Totuşi, dănsul a profitat de această perioadă a studenţiei şi s-a integrat in acea atmosferă de tinereţe a noastră, a studenţilor. Era un student obişnuit. Nici nu excela, dar nici nu profita de statutul pe care il avea."
UN PRIETEN DRAG. La strana Bisericii Sfăntul Ioan Botezătorul din Bucureşti, marele interpret i-a căntat de foarte multe ori Creatorului, e adevărat, spectatori ceilalţi enoriaşi, dar căntecele aveau dedicaţie... Inaltă. Ion Luican absolvise chiar Şcoala de Căntări Bisericeşti. Mulţi oameni spun, precum şi părintele Necula, că intreaga căntare a artistului avea un iz bisericesc, inflexiuni "de strană". Iar despre căntatul la strană ne vorbeşte părintele Paul Munteanu, paroh la Biserica Sfăntul Ioan Botezătorul din Bucureşti, locul unde Ion Luican ii cănta Domnului, dar şi prieten drag al regretatului căntăreţ.
"Pe pămăntul acesta este multă lume, dar puţini oameni. Cănd vorbesc despre oameni imi aduc aminte de renumitul Ion Luican, căntăreţ de muzică populară romănească. L-am cunoscut acum mulţi ani in urmă. In mod regulat era prezent la slujbele care se făceau la Biserica Rusă, de la Universitate, unde 13 ani am fost preot. Intotdeauna venea la Inviere şi in ziua de Paşti, la ora 12, la Slujba Vecerniei, cănd se citesc 12 Evanghelii in 12 limbi. Ion Luican era prezent şi citea Evanghelia in limba franceză, cunoştea perfect această limbă. La Slujba Vecerniei aliniam
12 OAMENI, 12 LIMBI. Imi amintesc că odată, alături de el, au citit Evanghelia Emil Iuraşcu - de la Operă, Jean Bănescu, monahul Nicolae Steinhardt - de la Mănăstirea Rohia, solistul din Madrigal - Pruteanu şi alţi oameni de elită. Ion Luican avea la bază teologia şi poate şi asta m-a legat mult de el, era un om extraordinar. Era din satul Frumuşani, şi denumirea satului, pot să zic, spune mult. Frumuşani. Ion Luican era un om frumos la chip, bun la suflet, cu o voce de aur."
"Noi consideram la facultate că era ceva mare să stăm lăngă dănsul. Ion Luican, un om foarte deschis şi cald, avea puterea de a se cobori la nivelul nostru, pentru că intr-adevăr era mai in vărstă decăt noi. Totuşi, dănsul a profitat de această perioadă a studenţiei şi s-a integrat in acea atmosferă de tinereţe a noastră, a studenţilor"
părintele Nicolae Necula
