x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Merite deosebite

1
23 Iul 2007 - 00:00

Muzica maestrului Ion Luican a rămas adănc intipărită in inimile iubitorilor de muzică uşoară.

Muzica maestrului Ion Luican a rămas adănc intipărită in inimile iubitorilor de muzică uşoară.


Despre marele artist şi căntăreţ, solista Ileana Constantinescu povesteşte: "L-am cunoscut pe Ion Luican in primul turneu pe care l-am susţinut alături de Rodica Bujor, in anul 1958. Abia atunci am urcat impreună pe scenă. Imi aduc aminte că ii ziceam «naşule», pentru că trebuia să mă cunune. Din păcate, soţul meu a decedat şi nu a mai avut loc nici o cununie. După cum spuneam, atăt eu, căt şi Ion Luican eram colaboratori la «Doina Argeşului». El se bucura de un succes extraordinar. Sălile erau in picioare, era o nebunie. Trebuie să ţinem cont de faptul că Luican era şi un bărbat foarte frumos. Toate fetele, femeile il adorau pur şi simplu".


PROIECTE. "El imi zicea fină", continuă Ileana Constantinescu. "Venea adesea la locuinţa mea să mă viziteze. A fost primul căntăreţ care şi-a făcut casă la ţară. Avea pe vremea aceea, nu mai reţin exact cănd, o casă in Bucureşti, pe Strada Iancului, cu o curte nemaipomenită, insă casa a fost demolată. Ulterior s-a mutat la ţară la Frumuşani, chiar acolo de unde era el. E foarte ciudat că, deşi nu avea nici in clin nici in mănecă cu regiunea Olteniei, el cănta intotdeauna: «M-a făcut mama oltean». Cu casa mă zăpăcise. Işi făcea mereu proiecte, ba să fie aşa, ba aşa… Imi zicea: «Fină, vreau să o fac in felul ăsta. Uite! Iţi place?». După care se răzgăndea şi iar mă intreba: «Fină, aşa e mai bine?». Era mereu cu hărtia după dănsul, cu proiectele. Era ceva de speriat!"


ECHILIBRU. In ceea ce priveşte personalitatea lui, interpreta susţine că a fost tot timpul un om echilibrat. "Nu zgărcit, aşa cum il mai numeau alţii, pur şi simplu ponderat. Şi era de inţeles, avea patru copii acasă plus soţia lui. Nu prea il vedeam la restaurante, de cele mai multe ori le ocolea. Bine, Ion Luican era şi o fire puţin mai retrasă. Era prieten cu toată lumea, insă ii plăcea să-şi vadă mai mult de viaţa lui."

TITLU. "Din cariera muzicală s-a retras destul de tărziu. Ţin minte că avea pensie de merite deosebite. Făcea parte din «cei cinci» care deţineau pensia de merit, pe care o oferea Nicolae Ceauşescu. Erau la vremea aceea cele mai mari pensii, ajungeau la 5.000 de lei.
Ion Luican a fost liber profesionist, insă muncea foarte mult. Luican şi-a iubit enorm meseria. La un moment dat, ştiu că el şi-a dorit să primească un titlu. Imi spunea: «Fină, sunt necăjit şi amărăt, să nu uiţi să-mi dai şi mie un titlu». Ţinea atăt de mult la lucrul acesta, cu toate că era popular. A suferit o perioadă că nu i s-a oferit titlu, dar cu timpul s-a remediat supărarea."

Citeşte mai multe despre:   luican

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de