Discipol Beatles

Doru Borobeică, basistul trupei, alintat de colegi şi de fani cu diminutivul "Boro", compară muzica actuală cu site-ul You Tube.

Doru Borobeică, basistul trupei, alintat de colegi şi de fani cu diminutivul "Boro", compară muzica actuală cu site-ul You Tube.

Despre debutul muzical, Boro afirmă că s-a petrecut "in faţa oglinzii, nu mai ţin minte, pe scenă, prin ’80, cu Gabi… la… unde cu un an, doi inainte căntase şi Cristi Minculescu, pe urmă am căntat la Voltaj cu Adi Ilie, pe urmă am căntat cu Mihai Alexandru şi cu fratele lui Dragoş la Sui Generis, şi pe urmă la Iris. Noi repetam in acelaşi club unde repetau şi ei, intr-o sală alăturată. Bine, eu mă cunoşteam cu băieţii din Flacăra din ’83, cănd am căntat cu Voltaj in Flacăra, cele trei luni jumate… Nelu a zis că i-a plăcut de mine, eu căntasem deja cu Ilie, cu Adi şi, dacă tot eram acolo, mă şi cunoşteam bine cu ei... De fapt, cănd am venit nu mai repetam acolo, dar ne ştiam foarte bine".

INTÃ...LNIREA. Boro işi aminteşte că "primul concert cu Iris a fost chiar acolo, la Club, unde repetam noi, la Sindicate. La inceput nu am avut idoli, mie imi plăcea Beatles, avea nişte linii foarte frumoase la bas şi… erau note frumoase. Eu ascult multă muzică instrumentală, multă muzică in general, mă interesează fenomenul. Dacă aud, mă interesează, ascult formaţiile noi din Romănia şi din afară, mă interesează ca sound, ca ton, ca idee".

INIŢIERE. Despre felul in care a invăţat şi a fost invăţat muzică, Doru declară: "Dacă ajungeai deja să cănţi in deschidere la formaţii ca Iris, Domino, deja căntai, erai «in zeamă» acolo. Pasul următor: nişte spectacole la Piatra-Neamţ, Slobozia, Mediaş, Copşa Mică. La ora actuală e ca pe You Tube: poţi să injuri pe cine vrei, poţi să-i aplauzi, fiecare face ce vrea, părerile sunt impărţite. Nu poţi să zici: «Mamă, cu ăştia a inceput muzica sau cu ei s-a terminat muzica». Atunci nu puteam să stăm pe calculatoare, să injurăm lumea sau să-i lăudăm, ne duceam acolo direct să vedem ce şi cum. Ne duceam şi la repetiţie la Phoenix, Iris, ne plăcea sunetul ăla aşa vesel. Te duceai lăngă amplificatorul lui Nuţu, iţi plăcea, te inspira, vedeai ce vorbesc ei acolo, era o chestie pentru noi, băieţi de 16 ani, era interesant".

SFAT. "Atunci nu era o metodă ca să inveţi să cănţi la şti eu ce instrument, acum e internetul şi nu mai e mare lucru; ai intrat pe net şi ai totul. Atunci nu era informaţie… ştii, probabil, şi asta conta. In vremurile cănd căntam la mare, noi stăteam şi eram fascinaţi… şi oamenii ne aplaudau, deşi aveam o vărstă şi la probe stăteam. Cel puţin generaţia noastră era dorită din punctul acesta de vedere. Cănd căntam la mare, o dată, pe la 4:00 dimineaţa, au venit nişte englezi: «Mamă, ce formaţie mişto!» - au zis ei - «Dar… cum vă numiţi?». Şi le-am spus: «Păi, nu ştiu, că nu suntem de la o singură formaţie». «Dar cum?», au insistat ei, «că sună aşa de bine?!»"