x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cu gândul la România

0
Autor: Catalin Pruteanu 02 Feb 2009 - 00:00

A plecat din ţară din motive politice, dar până la moarte a cântat despre locurile natale.



Moscopol a preluat darul cântecului de la mama sa. "Mama îmi povestea că bunica avea o voce de operă, iar Prinţul Sturdza, când a auzit-o cântând, a vrut s-o facă mare cântăreaţă de operă, dar părinţii ei s-au opus. Moscopol a avut concerte în multe locuri din ţară. A făcut înregistrări în Germania şi a făcut un contract cu o mare casă de discuri din Anglia, contract de exclusivitate", îşi aminteşte nepoata artistului, Jana Andreescu.

IUBIT DE PUBLIC. "Era mereu rugat să dea un concert la Brăila. Când s-a hotărât să vină, sala a fost arhiplină. Oamenii veniseră cu scaune de acasă ca să-l asculte. A fost foarte bogat la un moment dat, dar nu ţinea la avere. Nu era econom. Mama îmi povestea că i s-a propus să intre în Legiune. Înainte de 1940 erau aceste tentaţii şi a refuzat, deşi era un anticomunist", ne spune Jana Andreescu. "Era foarte, foarte iubit de femei. A avut o prietenă care s-a sinucis. Poate şi lucrul acesta a contribuit la hotărârea de a pleca din ţară. Nu a fost căsătorit şi n-a avut copii. A avut această prietenă, o blondă frumoasă, îmi amintesc cum îi admiram fotografiile", spune Jana Andreescu.

În 1940 au murit, la scurtă vreme unul după celălalt, părinţii celor doi fraţi. "În 1946 mama s-a căsătorit cu tatăl meu, Popescu Aureliu, şi Jean Moscopol i-a cununat. Au făcut cununia la Sf. Elefterie, în Bucureşti. Din ţară a plecat legal, cu acte. Până în ultima clipă, a vrut s-o ia şi pe mama, dar pentru că s-a căsătorit n-a mai plecat. Era profund creştin, foarte religios. Când a plecat în America, a ajutat la coeziunea grupului de români din New York prin Biserica Sf. Dumitru. Apoi a cântat la Europa Liberă. Cântecele ne emoţionau foarte mult. Eu eram mică. Mama plângea", îşi aminteşte nepoata cântăreţului.

CORESPONDENŢĂ. În America, Moscopol nu i-a uitat pe cei dragi. Au corespondat prin scrisori scurte şi cărţi poştale sau prin mesaje trimise prin cunoscuţi. "În America, la New York, a avut mai multe adrese. Într-una din scrisori chiar ne-a spus: «Casa în care am locuit s-a vândut. Mă mut la hotel şi vă dau noua adresă». În perioada aceea am corespondat foarte, foarte pe scurt, pentru a nu risca. Mama prefera să primească zece rânduri sau două decât să nu primească deloc. Ne scria de două ori pe an, poate de trei ori. Noi îi răspundeam la fel. Şi foarte puţin, în general. Cărţi poştale", spune Jana Andreescu.

SUFERINŢE. După plecarea din ţară a lui Moscopol, familia a fost nevoită să suporte consecinţele. "Tatăl meu era inginer agronom, lucra la CFR şi a fost dat afară din serviciu. Şi cu greu a reuşit să se reangajeze. Mai târziu, prin 1960 şi ceva, casa în care am locuit a fost naţionalizată, tot din acelaşi motiv. Tata a murit în 1958 şi mama mea, care era o luptătoare, un spirit puternic, a reuşit să scoată casa de la naţionalizare, luptându-se cu autorităţile", adaugă nepoata interpretului.

Cântăreţul nu şi-a uitat familia. "Din America îmi scria în general de ziua mea, pentru că serbam amândoi ziua de Sf. Ioan. Foarte des ne spunea că îi e dor de ţară şi că, dacă n-ar avea pensia pe care nu poate s-o transfere, s-ar întoarce în ţară. Când am intrat eu la facultate în acea vară a venit un prieten de-al lui din America, tot grec, care m-a căutat. A venit la Brăila cu o maşină cu număr de New York. Toată strada era adunată. Domnul s-a cazat în Bucureşti, dar am discutat cu el mai mult şi mi-a zis cum trăia în America, cum că a avut mai multe ocupaţii", spune Jana Andreescu. Când nepoata s-a căsătorit, Moscopol i-a trimis soţului ei o cravată pe care era imprimat un cocoş viu colorat, un obiect care, în lumea gri din acea vreme, a produs uimire şi încântare.

"Din America îmi scria în general de ziua mea, pentru că serbam amândoi ziua de Sf. Ioan. Foarte des ne spunea că îi e dor de ţară şi că, dacă n-ar avea pensia pe care nu poate s-o transfere, s-ar întoarce în ţară. Când am intrat eu la facultate, în acea vară, a venit un prieten de-al lui din America, tot grec, care m-a căutat. A venit la Brăila cu o maşină cu număr de New York. Toată strada era adunată."
Jana Andreescu

"Cânta la Bucureşti, la grădinile de vară, la Zisu, venea lumea special pentru el. Nu făcea eforturi să cânte, avea o voce moştenită de la bunica mea. Mama îmi povestea că bunica avea o voce de operă, iar Prinţul Sturdza, când a auzit-o cântând, a vrut s-o facă mare cântăreaţă de operă, dar părinţii ei s-au opus."
Jana Andreescu

NU I-A UITAT PE CEI DRAGI

Încercând să nu le creeze probleme celor dragi rămaşi în ţară, Jean Moscopol căuta să comunice cu rudele cât mai discret. Folosea orice ocazie pentru a păstra legătura cu sora sa. "Din timp în timp, fratele mamei ne făcea mici surprize printr-un domn care ulterior s-a mutat în Brăila din New York. Era un brăilean fost navigator, s-a stabilit o perioadă în New York şi apoi s-a stabilit la Brăila, domnul Bebe. Prin el aflam ce mai face, ne mai trimitea câte ceva", ne-a povestit nepoata cântăreţului.

"MI-E DOR DE CASA ÎN CARE M-AM NĂSCUT"
În Statele Unite ale Americii a făcut câteva înregistrări care, după 1990, au fost aduse în România de Aristide Buhoiu. "Erau nişte cântece la care se acompania singur, nişte pamflete la adresa comunismului. Aristide Buhoiu a adus două discuri, un lucru remarcabil după părerea mea, cu un sponsor din Canada, tot român, şi două casete cu acelaşi conţinut: unul cu muzică, unul cu pamflete. A fost o lansare destul de amplă la Magazinul Muzica, la care au venit Edmond Deda, Gică Petrescu şi mi se pare că Mălineanu", îşi aminteşte Jana Andreescu. "Într-una din piesele de pe album spune «Mi-e dor de casa în care m-am născut». Am fost extrem de emoţionată atunci, pentru că eu nu ştiam cântecul, care fusese înregistrat în America, şi m-a emoţionat, pentru că se confirma că, într-adevăr, şi-ar fi dorit să se întoarcă în România. Iar domnul Buhoiu, când a început speech-ul la magazinul Muzica, a zis: «Bine te-ai întors, Jeane, în România!»", ne-a povestit nepoata cântăreţului.

MORMĂNTUL SIMBOLIC

"El a murit în anii 1980 în America. Până să moară a trebuit să aruncăm o parte din fotografii, acte, discuri. Securiştii veneau câte doi, sobri, eleganţi. Mai târziu ne-au lăsat în pace", îşi aminteşte nepoata lui Jean Moscopol. Familia a aflat de moartea cântăreţului de la Europa Liberă. "Eram şi afectaţi şi nu ştiam ce să facem, cum să procedăm. Ne-a sfătuit cineva să nu acţionăm în nici un fel. Am întrebat un preot şi am făcut la Brăila o pomană, la Cimitirul Sf. Constantin. Am înmormântat acolo un obiect de-al lui. Trupul lui Jean Moscopol se odihneşte într-un cimitir din New York", ne spune Jana Andreescu.
Citeşte mai multe despre:   mama,   tara,   new york,   america,   york,   nepoata,   andreescu,   jana,   moscopol,   jean moscopol,   jana andreescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de