Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Portarul de fotbal Julio Iglesias murise. Dar avea să se nască un senzaţional căntăreţ cu acelaşi nume.
Portarul de fotbal Julio Iglesias murise. Dar avea să se nască un senzaţional căntăreţ cu acelaşi nume.
Ai grijă, Julio! Frănează un pic, nu accelera, că asta e o curbă peri-culoasă⦠căteodată aud chiar şi acum cuvintele lui clare, ca un ecou. Stai liniştit! O să vedeţi ce curbă o să luăm⦠şi am accelerat. De la 40-50 de kilometri urc dintr-odată la 100 şi, cănd mă aflu in plină curbă⦠Trag, trag de volan, iar volanul imi scapă din mănă!⦠Imi amintesc perfect şi aud, in acelaşi timp, tot ce s-a intămplat atunci, cum scoteam din pămănt bornele de pe şosea⦠Tac⦠tac⦠tac⦠Ca o mitralieră⦠Roţile din spate se blocară... Puteam deja să intrezărim ce se intămplă in jur, cum unul avea o rană pe faţă, din care şiroia sănge, altul la picior⦠Eu, in schimb, nu săngeram şi nici nu aveam hematomi vizibili, cel puţin nu in acel moment. In linişte, ne-am deplasat pe jos pănă la primul telefon public de la barul din apropiere, situat undeva pe colţ... Cei de la bar se speriară puţin cănd ne văzură la ora aceea şi in halul in care eram. Insă eu am reuşit să iau legătura cu clinica tatălui meu, unde la acea oră nu se afla, din fericire pentru mine, doctorul Iglesias. Le-am povestit ce ni se intămplase şi, cum ne aflam aproape de o pasarelă, la scurt timp după aceea a venit o maşină să ne ia...
TOTUL NORMAL. Ne-au tratat pe toţi la clinică, după care m-am intors acasă. Mie nu-mi găsiră absolut nimic. Am ajuns acasă la patru dimineaţa. Tata s-a speriat un pic, mama mai mult, dar, in fond, nu au dat prea mare importanţă accidentului. "Principalul e că eşti sănătos, fiule, că altfel n-ai fi aici să ne povesteşti ce s-a intămplat." După aceea a inceput facultatea, in octombrie. Mă duc la antrenamente ca şi cum nimic nu s-ar fi intămplat. Imi continuu studiile, iar după-amiaza mă antrenez, punctual, cu Real Madrid. Totul normal⦠pănă cănd, intr-o zi, am simţit o durere. Apoi am simţit o a doua durere, mai puternică decăt prima, demenţială, insuportabilă, deşi eu eram, fizic, o persoană puternică... Pănă cănd, intr-o seară, strănutănd, durerea care m-a străpuns in acel moment m-a făcut să-mi pierd cunoştinţa. Coloana vertebrală mi s-a tasat, iar tumoarea chistică pe care o aveam (şi care formase acel cheag de sănge, conform diagnosticului ulterior) mi-a străpuns nervii cei mai dureroşi, aproape că m-a tăiat pe din două...
MAI MULT MERS PE JOS. Vine luna noiembrie. Nici o schimbare. Incep deja să observ, la antrenamente, că mi se inmoaie picioarele şi atunci antrenorul, ca să mă ia peste picior şi să-mi mai ridice moralul, imi spune: "Julio, nu faci suficient exerciţiu fizic... Uită-te la colegii tăi. Ştii de ce aleargă mai repede decăt tine? Pentru că nu au maşină şi vin la antrenamente pe jos, fac mişcare⦠Multă mişcare, asta iţi trebuie, băiete! Mă antrenam in fiecare zi, visul de a fi portar titular la Real Madrid nu mi-l destrăma nici cea mai puternică durere... Intr-o zi de decembrie, in uşa casei, observ că nu mai pot să stau in picioare, că mă prăbuşesc! Urc repede scările şi vorbesc cu tata. "Fiule, te-au văzut 50 de medici. Nu există o explicaţie ştiinţifică⦠Este ceva care scapă radiografiei." Imediat după ziua Regilor Magi, tata ii reuneşte pe cei mai buni neurochirurgi din ţară pentru a le cere părerea... Ceea ce am este, intr-adevăr, o compresie medulară, nelocalizată şi gravă. Am ajuns la clinică paralizat de la brău in jos. Sunt in sala de operaţie. In apropierea mea nu se află decăt infirmiera. Ii spun aproape ca prin vis: "Ce repede s-a petrecut totul, m-au operat deja?". O aud ca după o perdea de ceaţă: "Da, staţi liniştit, v-au operat deja".
Aud şi vocea doctorului: "Opt ore. Au fost fix opt ore". Iar eu imi simt tot corpul paralizat, picioarele imi sunt complet paralizate. Spitalul Eloy Gonzalo. Toată familia este adunată in jurul patului meu. Tata este primul care vorbeşte: "Băiete, nu-ţi face griji. Totul este in regulă, ţi-am extras un chist de sănge din coloană. Din cauza lui ţi s-au intămplat toate. Aveai măduva astupată. Ai suferit mult, dar gata, s-a terminat. Acum trebuie să te refaci". Dar voi mai putea să joc fotbal?
"Da, sigur că da - insă o spune fără prea multă convingere."
"Eu trebuie să scriu aşa cum ştiu, nu altfel. Imi plac mult frazele strălucite, iar dacă vor apărea vreodată, va fi ceva spontan, pentru că aşa vreau, pentru că nu doresc să-mi deapăn povestea vieţii altfel decăt aşa cum ştiu, ceea ce şi trebuie să fac..."
Julio Iglesias
"Nu sunt Somerset Maugham; de aceea vor fi reiterări, puncte comune şi multe fraze repetate, insă ţin robinetul deschis şi uneori povestea iese picătură cu picătură, iar alteori «curge», şi aşa şi vreau să fie"
Julio Iglesias
"După două luni izbutesc să mă ridic din pat. De fapt, sunt ridicat. Pun pentru prima oară picioarele pe podea, de parcă atunci m-aş fi născut. Cel dintăi pas, in picioare, mi-a luat o oră şi jumătate"
Julio Iglesias
