x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Julio Iglesias Tabloul omagiu

Tabloul omagiu

30 Iul 2007   •   00:00

Julio portretizează cel mai bine povestea de dragoste dintre femeie şi bărbat.La asta s-a găndit colegul nostru de la Evenimentul Zilei, fotoreporterul Zoltan Lorencz, cănd a pictat acest tablou. Deşi se zice că doar reprezentantele sexului frumos sunt sensibile la muzica lui Julio Iglesias, Zoli pare a fi excepţia care confirmă regula.

Julio portretizează cel mai bine povestea de dragoste dintre femeie şi bărbat.

La asta s-a găndit colegul nostru de la Evenimentul Zilei, fotoreporterul Zoltan Lorencz, cănd a pictat acest tablou. Deşi se zice că doar reprezentantele sexului frumos sunt sensibile la muzica lui Julio Iglesias, Zoli pare a fi excepţia care confirmă regula. Spun pare pentru că, vom vedea, există şi alţi bărbaţi care-l apreciază pe starul spaniol. Zoli crede că Iglesias e cel mai sensibil şi cel mai fericit om din lume.

IGLESIAS 100%. "Ştie să facă o poezie dintr-o durere. Acest tablou l-am pictat in cinci luni şi este un omagiu pentru căntăreţul care-mi place cel mai mult. Am urmărit să surprind gestul, trăirea şi mimica şi să fie… Iglesias 100%. E un tablou suprarealist, uşor romantic. Cel mai greu mi-a fost să nu fiu ridicol." Şi dacă n-o să-i placă? Zoli l-a creat in ideea că i-l va oferi artistului… "Eu nu cred că n-o să-i placă! Am atins ceva, acolo… o stare…", spune Zoli, zămbind dulce-amar amintirilor…

PRIMA AMINTIRE. Dragostea lui pentru muzica lui Iglesias a inceput din copilărie, deşi poate la acea vărstă fragedă nu conştientiza. La Slatina, oraşul copilăriei, tatăl lui Zoli asculta iar şi iar melodiile lui Iglesias, de pe o casetă ORWO gri. I-au rămas in minte piesele "La vida sigue igual" şi "Natalie". "Poate pentru că pe mama o chema Natalia, tatei ii plăcea atăt de mult căntecul ăsta. Oricum, cănd il vedeam citind tăcut, ştiam că urma să ascult Julio. Incepusem să prind un fel de ură pe muzica lui. De ce ea ii alina tristeţea tatei şi eu nu reuşeam să-i inţeleg stările alea? Chiar dacă tata nu mă neglija, ba chiar mă lua cu el pe unde se ducea - eram mereu lăngă piciorul lui drept şi ce puternic mă simţeam! - , nu puteam să pătrund in universul lui. Abia acum il inţeleg! După ce-au trecut atătea peste mine, iar el nu mai e…"

TE PURIFICĂ. Au trecut anii de-nceput, iar Zoli işi aminteşte că avea 15 ani şi-ntr-o zi o profă le-a povestit in clasă că a cunoscut un copil care era absolut fascinat de muzica lui Julio. "Cum, ca tata? Trebuie să ascult şi eu", şi-a promis Zoli. Putea să asculte orice altă muzică, dar il căuta la magazine doar pe Julio, pentru că "imi reprezenta cel mai bine experienţele de adolescent indrăgostit. Piesele mele favorite - şi-atunci, şi-acum - sunt "La vida sigue igual" (Viaţa merge inainte), "Candilejas" (Luminile oraşului) şi "O me quieres, o me dejas (Devaneos)". Am păstrat, simbolic, toate casetele de pe vremea aia. Majorităţii iubitelor mele le plăcea Julio, altele nu-l agreau. Oricum, nu le plăcea atăt de tare pe căt imi plăcea mie. Sunt convins că e o idee falsă că ascultănd muzică ritmată te simţi mai bine. Muzica lui Julio te purifică şi te face să te regăseşti ca om. Eu nu m-am plictisit niciodată de ea", conchide Zoli.

×
Subiecte în articol: julio zoli julio iglesias 30 iulie 2007