x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De vorbă cu Lumina

0
Autor: Loreta Popa 06 Oct 2008 - 00:00

Titus Andrei crede că Laura există prin faptul că foarte mulţi tineri solişti îi preiau repertoriul.



Titus Andrei crede că Laura există prin faptul că foarte mulţi tineri solişti îi preiau repertoriul.


A văzut-o prima dată la un festival de muzică uşoară de la Amara, 1987, când a luat trofeul. Atunci şi-a dat seama că, deşi cânta muzică uşoară, are înclinaţii spre rock. "Dar am cunoscut-o cu adevărat în 1990", spune Titus Andrei, "la preselecţia pentru Mamaia. Atunci i-a venit lui Viorel Gavrilă ideea să-i scrie «Dă, Doamne, cântec». Am zis atunci: «Eu cred că anul acesta la Mamaia nu se poate trece», şi într-adevăr a luat trofeul. O consider cea mai bună voce feminină a rockului nostru, dar aş pune-o lângă Dida Drăgan. Laura a simţit că asta este muzica sufletului ei. S-a zbătut, a convins publicul, a convins oamenii de muzică, instrumentişti, compozitori, producători. Cred că a fost prima care şi-a alcătuit un band al ei din respect pentru ea şi pentru public."


UN ZĂMBET. "Avea o fire directă, comunicativă, apropiată, un suflet cald şi un zâmbet care te făcea să crezi că stai de vorbă cu o lumină", spune Titus Andrei. "Au fost mai mult probleme sentimentale ce au aşezat-o într-un con de umbră nemeritat. Profesia noastră de jurnalişti depinde foarte mult de starea ta de iubire, ce te poate ţine pe loc sau nu. Laura a avut o asemenea perioadă, dar şi-a  revenit. «Dă, Doamne, cântec», «Un actor grăbit», «Focul», «Când eşti singur», «Doar tu», «Cui îi pasă», «Car tierul cântă rock», «Nici o stea», «Mereu mă ridic», «S-a schimbat», toate se cântă în festivaluri. Laura continuă să existe prin faptul că foarte mulţi tineri solişti îi preiau repertoriul. Înainte de accident a venit în redacţie cu Cristian, am stat de vorbă cu ea despre fericirea ei, era bucuroasă pentru ceea ce îşi dorea cel mai mult, un copil." Lumina Laurei trăieşte în fiecare dintre noi...


"Ultima amintire cu Laura este cea din 2005, când i-am dat premiul al treilea la Creaţie pentru piesa Luna, la Mamaia"
Titus Andrei
Citeşte mai multe despre:   laura stoica

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de