x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Portret

0
Autor: Luminita Ciobanu 06 Oct 2008 - 00:00

Laura: omul. Laura: o interpretă cu stil propriu. Laura: actriţa. Laura: rockeriţa. Faţete ce se completau reciproc şi formau personalitatea Laurei Stoica.



Laura: omul. Laura: o interpretă cu stil propriu. Laura: actriţa. Laura: rockeriţa. Faţete ce se completau reciproc şi formau personalitatea Laurei Stoica.


La 10 octombrie 1967, la Alba-Iulia, venea pe lume Adriana Laurenţia primul copil al familiei Stoica. De mică i-a plăcut să iasă în evidenţă, să cânte, să spună poezii, să interpreteze rolurile diferitelor personaje pe care le reinventa, având totuşi la bază poveştile pe care i le spunea mama sa ori educatoarea, la grădiniţă. Îşi dorea să studieze cât mai mult. Să-şi perfecţioneze propriul stil. Dorea să fie ea: Adriana (cum i se spunea acasă). Apoi, în timpul liceului, Adriana s-a transformat în Laura. Şi aşa a rămas. S-a înscris la Şcoala Populară de Artă la Târgovişte. A luat lecţii de canto. A debutat apoi ca solistă în 1987 la Festivalul de Muzică Uşoară Amara, unde a obţinut locul II la secţiunea interpretare, pentru ca, un an mai târziu, să obţină trofeul Festivalului de Muzică Uşoară Râmnicu-Sărat.


O STEA.În 1990, la Mamaia, a cucerit juriul şi publicul cu  melodia "Dă, Doamne, cântec". A obţinut marele trofeu. Laura a devenit o voce, o interpretă cu personalitate şi stil, asemeni unui vulcan care a erupt... De-a lungul carierei sale, Laura Stoica a obţinut numeroase premii. Iar dincolo de aceste distincţii care i-au recunoscut valoarea, melodiile sale au devenit şlagăre îndrăgite, aflate pe buzele tuturor. "Un actor grăbit", "Focul", "Cartierul cântă rock", "Nici o stea", "Dă, Doamne, cântec", "Mai frumoasă" sunt doar câteva exemple.


ACTRIŢĂ. În momentul în care a ajuns la concluzia că a acumulat foarte mult din punct de vedere muzical, Laura s-a înscris la cursurile Universităţii Ecologice din Bucureşti, secţia Actorie. Intra în pielea personajului cu mare uşurinţă. "Ţi-am spus, javră afurisită să nu-ţi mai calce tălpăşiţa pe aici şi iar ai venit?!" a fost prima replică pe care a dat-o pe scena unui teatru. S-a întâmplat la Nottara, Sala Mică, în spectacolul de licenţă. A urcat ulterior, ca actriţă, pe scena Teatrului din Ploieşti unde era angajată. Aceasta era Laura. O fiinţă sensibilă, dar totodată o fire puternică. I-a plăcut rockul. Le admira pe Tina Turner şi pe Gianna Naninni. Dar a cântat în propriul stil. Nu şi-a dorit niciodată ca pe scenă să se identifice cu vreuna dintre ele. Pe scenă era ea: Laura Stoica. Un om şi un artist deosebit care şi-a trăit viaţa fără jumătăţi de măsură.
Citeşte mai multe despre:   laura,   laura stoica

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de