x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prima emoţie

0
Autor: Anca Alexe 06 Oct 2008 - 00:00

Când urca pe scenă, Laura  emana o lumină extraordinară…



Când urca pe scenă, Laura  emana o lumină extraordinară…

Cea dintâi prezenţă la Festivalul de la Mamaia a dezamăgit-o. Deşi a fost primul contact cu lumea adevărată a muzicii, Laura Stoica a rămas cu sufletul rănit. "I-am explicat că nu trebuie să fie aşa necăjită, va mai fi şi la anul. Persoana cu care a repetat atunci i-a dat un număr de telefon. La un moment dat, aud de Festivalul de la Amara. I-am dat telefon persoanei cu care rămăsese în legătură la Mamaia şi am rugat-o să o pregătească. Mi-a dezvăluit suma, am zis da şi am trimis-o să facă 10 lecţii", povesteşte Elena Stoica, mama Laurei.


SPRIJIN. Au mers împreună la Amara, unde Laura a interpretat "Voi cânta pentru mileniul trei". "Se simţea puţin stânjenită că merg cu ea – continuă Elena Stoica. Dar nu m-am lăsat intimidată, ştiam că are nevoie de încurajări, de cineva care să aibă grijă de ţinuta ei. Îi făcusem o rochiţă frumoasă, dintr-un atlas bleu, cu puţină dantelă. A strălucit… Eram fascinată şi dacă m-ar fi urmărit cineva ar fi fost surprins de figura pe care o aveam. Cel care a pregătit-o a spus, după ce s-a terminat concursul, dar încă nu se anunţaseră rezultatele, că pleacă la Bucureşti: «Mă sunaţi să-mi spuneţi ce premiu a luat. Sigur va urca pe scenă!». A luat, într-adevăr, premiul doi".  


PE PODIUM. Pentru ea a fost o reuşită fără egal. A prins curaj şi a mai participat o dată la preselecţia pentru Mamaia… însă nu a reuşit. "În 1990, după Revoluţie, am insistat din nou să dea. Aproape în ultimul moment am aflat că se ţine preselecţia. Nu mai erau toate acele dosare ca înainte... Cu greu am convins-o să vină din Ploieşti! Trece de prima preselecţie, iar la intrarea în concurs o văd că nici nu era în stare să deschidă gura să spună ceva. M-am speriat tare. Cu două zile înainte, fusese un mic cutremur şi ea era cu nişte colegi de la Teatru într-un restaurant. Când a început cutremurul au ieşit afară, au stat în mijlocul străzii şi după ce s-a terminat tot s-a descărcat. Era atât de emotivă şi speriată, încât a tras un ţipăt îngrozitor. Doctorul i-a zis că nu este nimic grav şi o să-şi revină, dar a rămas cu o mică răguşeală în gât. Când a urcat pe scenă şi a început să cânte, nu a contat răguşeala, nu a dezavantajat-o, ci din contră, i-a dat alt aer. Atunci… a urcat pe podium la Mamaia…", zâmbeşte Elena Stoica.
Citeşte mai multe despre:   laura stoica

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de