x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vedea totul la superlativ

0
Autor: Mihai Stirbu 19 Ian 2009 - 00:00

Primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară, maestrul Nicolae Niţescu, ne vorbeşte despre colegul său Luigi Ionescu. Generaţii de români i-au asociat numele cu muzica melodioasă, deoarece artistului Nicolae Niţescu încă de copil i-a plăcut să interpreteze melodii romantice. A fost şi este un sentimental prin excelenţă.



Destinul i-a adus faţă în faţă pe cei doi mari interpreţi în urmă cu mai bine de 50 de ani. Dar iată ce ne spune: "L-am cunoscut pe Luigi când am intrat în Teatrul de revistă «Constantin Tănase», în anul 1953. Pe atunci, director era Pârâu, numit pe linie de partid, însă teatrul, din punct de vedere artistic , era coordonat de N.Stroe. El era cel mai tare".

ASEMĂNĂTORI. Au devenit prieteni foarte buni, deoarece se potriveau: "Moldovean din Bacău, Luigi era un foarte bun coleg. La el totul era la superlativ, un om care avea dreptatea ca ţel. De multe ori, la orice dispută între colegi, era un fel de intermediar. Căuta să-i împace pe toţi cei care aveau dispute, dar nu vă închipuiţi că erau dispute mari. Mai degrabă le-aş numi contradicţii. Era un bun sfătuitor, foarte calculat, la locul lui". Pentru Concertul Popoarelor, care era dirijat de Henry Mălineanu, cei doi artişti au colaborat extraordinar. "Proba" însă au dat-o înainte la Festivalul Tineretului din 1953 şi totul a decurs firesc.

CE HOTELURI?! Cum turneele erau la modă în acele timpuri nu puteau lipsi din marile oraşe ale ţării, dar şi peste hotare, unde comunităţile de români îi cereau împinşi de dorul de casă: "Dormeam în vagoane de tren, nu în hoteluri de cinci stele, cum se întâmplă unora acum. Stăteam într-o cuşetă de tren, adaptate pentru turneu". Au ajuns şi în Israel împreună, la un local, dar şi în fosta Uniune Sovietică. Vă imaginaţi că erau foarte bine primiţi de public. "În Concertul Popoarelor, Luigi avea un cântec cubanez: «Cuba, Cuba, Cuba...» şi  de fiecare dată ridica sala în picioare. Era un succes mare." Au urmat numeroase imprimări la radio şi, mai târziu, la televiziune.

În final, Nicolae Niţescu devine uşor nostalgic: "Erau alte vremuri atunci... Cum se spune: înainte era mai bine, că eram mai tineri. Erau lefurile mici şi retribuţiile altfel. Au fost vremuri grele, foarte grele. Luigi a cântat şi în campaniile electorale care erau afară, în ger, pe toate şantierele naţionale.

"Am colaborat frecvent la nenumărate turnee. Am fost colegi de scenă la Teatrul de revistă «Constantin Tănase». Am avut o activitate susţinută. Era un boem, un visător, un coleg extrem de cald, apropiat. Mi-a devenit şi prieten, nu numai coleg, ne vizitam cu familiile..."
Interpreta Gigi Marga - New York
Citeşte mai multe despre:   luigi ionescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de