Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viorica Flintaşu vorbeşte cu mare bucurie despre Maria Ciobanu. Pentru ea a fost şi rămâne o artistă cu voce inegalabilă. Maria Ciobanu “este un exemplu de dăruire profesională, de strădanie permanentă pentru autodepăşire, iar prin repertoriu şi ţinută artistică rămâne un unicat. Este o luptătoare”.
Dragostea publicului o însufleţeşte şi îi dă mereu aripi să zboare precum ciocârlia.
Viorica Flintaşu vorbeşte cu mare bucurie despre Maria Ciobanu. Pentru ea a fost şi rămâne o artistă cu voce inegalabilă. Maria Ciobanu “este un exemplu de dăruire profesională, de strădanie permanentă pentru autodepăşire, iar prin repertoriu şi ţinută artistică rămâne un unicat. Este o luptătoare”.
TURNEE. Felul în care oamenii o întâmpinau pe Maria Ciobanu la spectacole, nunţi sau petreceri ar face invidioşi mulţi artişti. Sălile erau pline şi de cele mai multe ori era o “performanţă”, din cauza mulţimii, să ajungă la scenă. Maria Ciobanu se bucura de o popularitate colosală în Oltenia. “Fiecare dorea să o atingă pe Maria Ciobanu, ba chiar mulţi, pentru a o vedea, se căţărau pe garduri, prin pomi, încât bieţii oameni unde avea loc petrecerea se mai alegeau şi cu nişte pagube, trebuind să repare porţile şi gardurile.” Cei mai mulţi îşi fixau nunţile în funcţie de timpul liber al Mariei. Într-un sat din Mehedinţi, povesteşte Viorica Flintaşu, “soacra mare a întâmpinat-o cu braţele încărcate de covoare nou-nouţe, pe care le-a desfăşurat dinaintea ei, de la poartă prin curte până în casă, insistând ca Maria să păşească pe ele. Maria a ezitat să le calce, spunându-i că sunt prea frumoase să fie călcate în picioare, că ştie că sunt covoare de pus pe pereţi, dar, cu toate acestea, femeia a insistat în chip deosebit: «Mai bine să mă ia moartea acu’ decât să nu călcaţi pe ele. Prea am aşteptat să vă văz în curtea mea, doamna Ciobanca»“. Aşa era “apelativul de drag cu care oamenii o gratulau pe Maria Ciobanu, ne povesteşte Viorica Flintaşu. Cântecul o face să fie puternică, iar “dragostea publicului îi dă mereu aripi să zboare precum ciocârlia”.
GLAS GENEROS. “De la început mi-a plăcut glasul generos, adevărat, autentic al Mariei Ciobanu”, spune Benone Sinulescu. Cei doi au fost împreună în multe turnee. “La un moment dat am venit cu nişte piese de folclor nou, care n-au prea plăcut publicului, iar eu eram obişnuit ca la fiecare spectacol să dau bis. De data aia, n-am dat nici un bis. Şi fiecare dintre noi avea o cutie cu produse de machiaj, pentru că eram obligaţi să ne fardăm înainte de intrarea în scenă. Maria Ciobanu, cu Angela Moldovan şi cu Aurelia Fătu Răduţu mi-au luat cutia de machiaj şi au scris pe ea: «Azi (şi data de atunci), Benone n-a făcut bis»“, îşi aminteşte amuzat Benone Sinulescu.
Interpreta Steliana Sima a cunoscut-o pe Maria Ciobanu în timp ce participa la diferite concursuri prin ţară, unde Maria Ciobanu era invitată de onoare: “Fiind remarcată la aceste festivaluri, unde am obţinut câteva premii, Maria Ciobanu mi-a propus să vin la Bucureşti, la «Ansamblul Ciocârlia». Pentru mine a sunat ca un vis! Am considerat întotdeauna că cei care au cântat înaintea noastră vor rămâne scrişi cu litere de aur în istoria cântecului popular. Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge să cânt într-un ansamblu atât de mare şi cu atâtea nume sonore. Maria Ciobanu m-a prezentat directorului din «Ansamblul Ciocârlia», am venit la concurs, l-am luat şi am rămas acolo. Era o responsabilitate foarte mare, pentru că trebuia să ajung la nivelul celor de acolo.
Tril. Pentru Steliana Sima, Maria Ciobanu a fost ca o mamă spiritulă. Cum este Maria Ciobanu cea din spatele scenei? “Este de o nobleţe sufletească cum rar întâlnim, spune Steliana Sima, este foarte modestă în ciuda succesului său. Maria Ciobanu va rămâne în istorie drept artistul care nu a poluat folclorul, artistul care nu a îndrăznit să urce pe scenă în altceva decât în costumul popular autentic. A făcut succes prin glasul care şi acum îi sună dumnezeieşte. Nu mai întâlnim un asemenea glas. La un moment dat, eu am ascultat-o cântând în pădure şi, în ecoul trilurilor de păsărele, glasul Mariei Ciobanu se confunda cu acel ecou.”
Interpreta Steliana Sima a fost întotdeauna îndrăgostită de cântecele Mariei Ciobanu: “Dacă ar fi să dau câteva exemple din miile de cântece ale ei, pe lângă şlagărele pe care le ştim cu toţii, îmi plac foarte mult: «Greieraş, cobzar de noapte», «Până când, neicuţă, când?», «Omule, măi omule», cântece de dragoste extraordinare!”
