x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Privighetoarea inimilor

0
Autor: Roxana Vintila 03 Mar 2008 - 00:00

Corina Chiriac era vrăjită de cântul şi de talentul deosebit al Mariei Ciobanu cu mult timp înainte de a o cunoaşte personal, ca fiecare iubitor de muzică frumoasă:

Corina Chiriac era vrăjită de cântul şi de talentul deosebit al Mariei Ciobanu cu mult timp înainte de a o cunoaşte personal, ca fiecare iubitor de muzică frumoasă: “Deoarece începusem şi eu să cânt, ascultam cu şi mai mare atenţie felul în care Maria Ciobanu îşi mânuia propria emisie sonoră a corzilor vocale în special în cazul notelor înalte, a acelor «acute» care fac întotdeauna farmecul de neconfundat al unei voci frumoase. Mă minunam de uşurinţa cu care se exprimă, de lipsa de grijă aparentă a mersului vocii printre trilurile atât de complicate şi de tipice muzicii populare olteneşti, de extrem de ingenioasa combinaţie a notelor «lungi» cu cele care trebuie cântate rapid, ca o punte atârnată undeva sus printre plante tropicale care trebuie aproape sărite pentru a ajunge pe malul celălalt, repede şi bine!”.

 

NOSTALGICĂ. “Scriind aceste rânduri constat cu tristeţe că s-au împuţinat adevăraţii critici de artă, mărturiseşte Corina Chiriac, acei ziarişti care pe baza unei culturi solide dublată de o serioasă pregătire artistică şi o reală cunoaştere a formelor de exprimare artistică să dea adevărata măsură a unei cronici artistice aşa cum se făcea pe vremuri... Ce puţine sunt pe ici, pe colo cronici profesional scrise despre vernisaje de pictură, sculptură, cărţi, concerte simfonice, muzee sau manifestări de artă de orice fel, mai ales în domeniul muzicii de divertisment. Păcat, pentru că laudele noastre de colegi pot părea subiective chiar şi în cazul unui artist cu un imens talent unanim recunoscut ca cel al Mariei Ciobanu. Laudele mele faţă de talentul Mariei sunt absolut sincere şi dezinteresate. Da, sigur, şi eu pot fi subiectivă, pentru că o îndrăgesc pe Maria ca persoană încă de când am cunoscut-o.”

 

ALEASA. “Îi port o foarte tandră recunoştinţă, pentru că dânsa era o foarte mare şi iubită reală vedetă atunci când eu am apărut în peisajul muzical, ca tânără aspirantă la statutul de artist recunoscut de marele public”, povesteşte Corina Chiriac. “Poate era «normal» să mă trateze cu distanţa şi răceala «cuvenite» unui tânăr care nu-ţi este neapărat un «coleg»... încă! Dânsa m-a apropiat cu prietenie simplă, firească, oferindu-mi acea ospitalitate sufletească tipică oamenilor aleşi de bunul Dumnezeu să fie Mării ca şi calitate umană. Timpul avea să-mi dea dreptate atunci când am crezut că Maria Ciobanu nu este o doamnă inventată de câteva maniere învăţate pe de rost şi repetate fără desebire de persoana din faţa ta. Din punctul meu de vedere, Maria Ciobanu este o Doamnă care s-a născut aşa şi încă o dată am înţeles că a fi cu adevărat elegant în viaţă este unul din marile daruri pe care Dumnezeu le face din când în când unora dintre semenii noştri.

 

ADMIRAŢIE. Pentru Corina Chiriac, “Maria este un prieten delicat, plin de bun-simţ şi devotament discret, este o persoană care te face să te simţi bine în preajma ei fără să depăşească niciodată graniţa care eventual tu ai pune-o în faţa ei. Atunci te relaxezi şi-ţi deschizi singur cămaşa sufletului pentru a-i încredinţa inima ta sinceră. Marie, aşa cum ţi-am spus de atâtea ori de când ne cunoaştem, tu eşti pentru mine «Privighetoarea» cea dragă a inimii mele. Te admir pentru marele tău talent, pentru felul în care ţi-ai crescut copiii şi pentru eleganţa cu care ai făcut slalom printre dificultăţile destinului tău. Să fii sănătoasă şi voioasă şi să ne cânţi fericită încă o sută de ani minunaţi de acum încolo! Iată ce îţi doreşte din inimă sincera ta prietenă, Corina Chiriac.”

Citeşte mai multe despre:   corina chiriac

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de