Rafinată

“Floarea” din mahalaua Cărămidarilor a fost înzestrată din naştere cu rafinament şi sensibilitate.

“Floarea” din mahalaua Cărămidarilor a fost înzestrată din naştere cu rafinament şi sensibilitate.

O franţuzoaică ve­ritabilă. Aşa părea Ma­­­­ria Tă­na­se străi­ni­lor şi în special fran­cezilor. Nu întîm­plă­tor, ar­tista a fost deseori nu­mi­tă “Edith Piaf a Ro­mâ­niei”. Dar nu a fost nici pe departe pre­ţuit­ă precum diva muzicii din Franţa.

PORTRET. “Ea nu s-a mulţumit să cînte doar de dragul cîntecului. Ea s-a străduit să se cultive, să înveţe, să tindă către un cît mai vast orizont. Asculta muzică cultă de cea mai bună calitate. Şi-a luat profesori şi a învăţat limba franceză, germană şi engleză. Şi-a format o personalitate care întrunea calităţile cele mai nobile ale poporului din care făcea parte şi de care s-a simţit neclintit puternic legată. Demnă în orice împrejurare, comba­tivă, neînfricată, a înţeles de-a lungul vieţii să înfrunte pe ori­cine se atingea de libertatea poporului”, nota Harry Brauner, unul dintre cei mai importanţi formatori ai cîntăreţei Maria Tănase.

Datele naşterii sale – al treilea copil al unei familii de grădinari din mahalaua bucureşteană Cărămidari – nu indicau faptul că Maria poate atinge un nivel de rafinament asemănător celui dobîndit prin educaţie la înalte şcoli. În clasa a III-a Şcolii de fete Heliade Rădulescu, fetiţa a rămas chiar corigentă la matema­tică şi limba franceză, abandonînd şcoala un timp, pentru a-şi ajuta familia la grădină.

DISTINCŢIE. Fran­ceza, care i-a pricinuit ne­pro­­movarea în clasa a IV-a, a ajuns însă în cele din ur­mă să fie una dintre iubirile vieţii ei. A ajuns să cînte im­pecabil în limba lui Bau­delaire. Tex­tele a patru piese magistral interpretate de Maria – “Cine iubeşte şi lasă”, “Uhăi, bade”, “Doină din Dolj” şi “Iac-aşa” – au fost traduse de cumnata sa, Nicole Sachelarie, şi înregis­trate pe un vinil EP în Ro­mânia. Prin anii ’50 ar fi trebuit să-i apară albumul în franceză şi la Paris. Din motive necunoscute, apa­riţia nu s-a produs decît după moartea privighetorii. Discul a fost recompensat, postum, cu una dintre cele mai înalte distincţii fran­ceze: în 1965, Academia “Char­les Cross” îi de­cer­nează “Grand prix du mon­de” pentru albumul editat cu casa franceză de discuri “Le chant du monde”.

Un “general” al emoţiilor

“Floare de periferie tronînd în saloane” era Maria pentru ­regizorul Soare Z. Soare. Autorul de revistă Nicuşor Constantinescu o vedea ca pe “o drăcie a lui ­Dumnezeu”, iar secreta­rul literar al Teatrului Constantin Tănase, Aurel Storin, ­dez­văluie ceva mai mult din felul în care fascina oamenii: “Ma­ria îi prindea pe oameni îna­in­te de a cînta. Atunci cînd îşi începea recitalul, nu făcea altceva decît să-şi dezvolte pre­zen­ţa ei pe scenă. Era un ­general!”. Doar o femeie de geniu şi o artistă rafinată ar fi putut smulge
asemenea reacţii.

Îşi punea monograma M.T. pe cămăşi şi pe batiste

La 27 decembrie 1950, Maria s-a căsătorit cu avocatul de origine greacă Clery Sachelarie, alături de care a stat pînă la moarte. “El era în pericol de a fi trimis afară din ţară dacă nu se căsătorea. Prima dragoste a Mariei a fost un ziarist comunist francez, care a fost închis la Văcăreşti. Astfel, ea a fost implicată într-un proces de natură politică, iar Clery a apărat-o! El s-a îndrăgostit, şi-a părăsit nevasta şi copilul şi s-a însurat cu Maria”, povesteşte nepoata cîntăreţei, Ştefania. Pentru ca soţul să nu uite nici o clipă cine este doamna inimii sale, Maria avea grijă ca toate cămăşile, batistele, şervetele sau chiar cearşafurile să poarte monograma ei: M.T. Cei doi se înţelegeau de minune în limba franceză. “Cu Clery în casă vorbea doar franţuzeşte”, spune Ştefania. “Era un domn. Nici cu soră-sa, nici cu băiatul lui, cu nimeni n-a venit la noi în curte. Era tot timpul calm, Maria îi dădea 100 de lei pentru micul dejun şi altă sută pentru prînzul de la Capşa. Noi aveam 1.000 de lei leafă, iar ea cîştiga un salariu de 10.000 de lei. Avea bani. Mulţi!”, îşi aminteşte şi nepotul Ioan Tănase.

Bocetul din “Ciulinii Bărăganului”

În decembrie 1957, Maria a fost distribuită în coproducţia româno-franceză “Ciulinii Bă­ră­ganului”, turnată după ­ro­ma­nul cu acelaşi nume al lui Pa­nait Istrati. Ea a interpretat ro­lul principal, Anica, şi a jucat ală­turi de actorii Marcel An­ghe­lescu, Mihai Berechet şi Flo­rin Piersic. Mai elocvent decît orice dialog a fost sfî­şi­e­torul bocet hohotit de Maria Tănase, într-una din rarele ei apariţii cinematografice.