x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cu 10 lei pe CEC

0
02 Iul 2007 - 00:00
La 23 de ani, Ileana Constantinescu a fost, timp de 6 luni, singura elevă a Mariei Tănase.

In 1952, Maria Tănase era un nume greu al muzicii romăneşti, iar Ileana Constantinescu făcea primii paşi... in carieră. "M-a auzit căntănd, a vrut să mă cunoască şi m-a invitat să ne intălnim", işi aminteşte aceasta din urmă. "M-a prezentat lui Teodor Cosma, un mare dirijor de muzică populară. M-a invitat şi la ea acasă, era o persoană foarte caldă, primitoare."

ELEVA DE 23 DE ANI. Pentru mai bine de şase luni, in anul 1954, căntăreaţa Ileana Constantinescu a avut-o profesoară pe Maria Tănase, la Liceul de Muzică, actualul "Dinu Lipatti". "Deşi pe vremea aia aveam 23 de ani, s-a infiinţat o catedră de Canto popular special pentru mine, cu dispensă de vărstă de la Ministerul Invăţămăntului. Din toamnă pănă-n primăvară am fost singura elevă a Mariei Tănase. Stăteam in bancă impreună cu copile de 14 ani, nu mi-a fost uşor, dar eram ambiţioasă şi am vrut să fac liceul, să invăţ. Mă motiva şi situaţia mea: eram de la ţară, n-aveam tată, o duceam greu", continuă Ileana Constantinescu.

FĂRĂ RANCHIUNĂ. Cele două s-au reintălnit in 1959, intr-un turneu in Hunedoara, cu Taraful Gorjului. "Am dormit in acelaşi pat o săptămănă, fiind cazate intr-un cămin de elevi care erau in vacanţă. S-a purtat foarte frumos cu mine. Imi spunea: «Ileano, tu ai fost adusă de partid, de comunişti, ar trebui să stai in faţă». Eu eram insă mai modestă, nu mi-a plăcut publicitatea, nu am vrut să ies in faţă. Ne-am tot intălnit apoi prin alte turnee, era vorba de viaţa noastră profesională", mai povesteşte Ileana Constantinescu. "Era un caracter deosebit, gelozia sau invidia n-aveau ce căuta in sufletul ei. Imi amintesc o intămplare simplă, care dă măsura Omului Maria Tănase: eram pe la Amărăştii de Sus, in jud. Dolj, in turneu, cu Taraful Gorjului. Cănta Maria Tănase şi la un moment dat un ţăran din sală m-a cerut: «Doamnă, i-a spus Mariei Tănase, să vină Ileana Constantinescu». Maria nu s-a supărat, a oprit orchestra şi m-a chemat pe scenă, in mod firesc, să cănt."

A MURIT SĂRACĂ.
Artista avea doar 10 lei pe CEC cănd s-a prăpădit. Dar "era foarte darnică. Ultimul leuţ il dădea săracilor, ba, mai mult, se şi imprumuta pentru a ajuta persoanele nevoiaşe", spune Ileana Constantinescu. "Mă intreba, de exemplu: «Băi, fato, n-ai să-mi dai 60 de lei ca să-l ajut pe ăsta sau pe ăstălalt?». Era de o dărnicie ieşită din comun, n-am mai văzut om aşa generos ca ea."

LA RANG DE SCENĂ. Maria Tănase era o căntăreaţă a intelectualilor. "Multe alte interprete mergeau la ţară, căntau pe sufletul ţăranilor sau pe la restaurante, dar ea este cea care a ridicat căntecul popular la rang de scenă. Maria a dus căntecul la Savoy, la Revistă. A fost model pentru multă lume." Printre cei care au respectat-o foarte mult a fost şi Ioana Radu. "Ioana spunea că de la ea a furat totul, de la costum la atitudinea pe scenă şi la stilul de a cănta", spune cu nostalgie Ileana Constantinescu.


S-AU DUS ZILELE MELE


"Ultima oară am văzut-o la spital, pe patul de moarte. Ţin minte că era imbrăcată intr-o pijama roz. «Ileana, s-a terminat, mi-a zis. S-au dus zilele mele.» Eu incercam s-o incurajez: «Hai, Mario, că te faci bine şi pleci acasă», ii spuneam. Din păcate, n-am putut să particip la inmormăntarea ei, pentru că am inlocuit-o in turneu", işi aminteşte Ileana Constantinescu.


CĂNTECULÂ SALVATOR


Alexandru Dinicu, nepotul lui Grigoraş Dinicu, este incă marcat de o intămplare ciudată, din anul 1955. "Maria Tănase venise in vizită la tatăl meu, Grigore Dinicu, la Spitalul nr. 9. La un moment dat, a căntat pentru un copil căruia medicii nu-i mai dădeau multe zile de trăit. Fusese lovit in cap de un cal. El şi-a dorit s-o asculte pe Maria. Cred că atunci s-a intămplat o minune. Copilul s-a vindecat in mod neaşteptat."
Citeşte mai multe despre:   constantinescu,   maria ,   tănase,   ileana,   ileana constantinescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de