Floarea lui Ion

Cănd avea vreo 17 ani, Ion Tănase vindea zaharicale prin Craiova. Dar venitul nu era aşa de "dulce".

Cănd avea vreo 17 ani, Ion Tănase vindea zaharicale prin Craiova. Dar venitul nu era aşa de "dulce".Â

Olteanul a luat drumul cetăţii lui Bucur pentru a vinde rahat cu apă rece la porţile Cişmigiului. In vara anului 1905, Ion al Ilincăi de pe Amaradia Doljului s-a angajat muncitor de pămănt la o grădină din marginea oraşului, proprietatea lui Alexandru Marghiloman. Nu poposeşte prea mult in slujba boierului, intrănd lucrător la vestitul florar Vermeulen. Incepe să "fure" din secretele culturii florilor de seră şi a zarzavaturilor.

FETIŢA CU PĂR BĂLAI. In 1907, toamna, Ion Tănase apare pe statul de plată al Grădinii Botanice din Dealul Cotrocenilor. Aici o cunoaşte pe Ana Munteanu, cea care ii va deveni soţie şi mamă a copiilor săi. In primăvara anului 1910, Ion şi Ana Tănase se mută in mahalaua Cărămidarilor, cumpărănd din economiile strănse in anii căt munciseră ca simbriaşi o bucată de pămănt in fundătura Livada cu Duzi. Au inceput lucrul la averea lor, luăndu-şi ca ajutoare feciori de prin Oltenia şi Muntenia, fete din Transilvania şi Moldova. Pe atunci, uliţa Livada cu Duzi era nepavată, n-avea lumină electrică. Insă grădina lui Ion se ridică văzănd cu ochii. In 1912 recolta este bogată, după sufletul olteanului.

In septembrie 1913, soseşte pe lume o fetiţă cu părul galben, care primeşte numele Maria. Era acea Mărie despre care Tudor Arghezi avea să scrie: "Cine calcă silaba romănească, stihul şi căntarea, ca subtila Maria Tănase? Diavolul. Nici el!".

Primul căntec căruia Măria i-a dat glas a fost "Lui, lui, lui/ Nu e fata grecului,/ E fata rumănului/ Cu cercelul de mărgean/ Cumpărat acum un an…". Avea doar 4 ani. Găngania de fată prinde din zbor căntecele fredonate la sapă de muncitorii din Livada cu Duzi. Aici işi săvărşeşte "şcoala primară" a căntului.

FLORI PENTRU ARGHEZI. Maria era floarea cea mai scumpă din grădina lui Ion. De ea se ingrijea cel mai bine, pănă cănd i-a sosit sorocul ca cineva s-o culeagă. "Ar fi fost in stare să fumeze şi cănd dormea. Nu conta că sunt Naţionale sau ţigări fine. De fumat s-a luat de pe la 16 ani, cănd a inceput să umble prin cartier. Toată ziua stătea ori la o familie de nemţi din vecini, ori la popa Vasile, care a şi vrut să o infieze, că n-a avut copii. Preotul Vasile Băjenaru. El a botezat-o, el a cununat-o şi tot el i-a făcut slujba de inmormăntare. A fost o dragoste intre ei, ceva nemaipomenit! Maria la 16 ani umbla prin toată mahalaua. A ajuns şi la Spitalul de nebuni, unde a cunoscut un doctor psihiatru, mai in vărstă, care a lăsat-o gravidă. A avortat şi de atunci n-a mai putut avea copii niciodată. Lua coşuri intregi cu legume, braţe de flori, măncare gătită şi le ducea lui Arghezi", povesteşte nepoata Ştefania.

SE DĂDEA IN SPECTACOL

Măndru de averea sa parfumată, purtată pe braţele artiştilor in aplauzele publicului, Ion al Ilincăi nu visa că mezina familiei va ieşi şi ea la rampă şi va fi răsplătită cu flori. Florarul din mahalaua Cărămidari se afla in primul rănd la teatru şi la operetă. Se ducea atăt de des la reprezentaţii, incăt invăţase pe de rost multe dintre ariile interpretate de tenori. Cănd ajungea acasă, se dădea şi el in spectacol, din dorinţa de a povesti cu lux de amănunte tot ceea ce văzuse. Soţia, cei trei copii (Aurelia, François-Franz şi Maria) şi muncitorii se amuzau teribil, fără să plătească bilet.