x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tărăgănata din Drăguş

0
25 Iun 2007 - 00:00

Blestemul femeii lăsate de iubit işi are originea intr-un colţ de Romănie unde sufletul, precum podoabele, se ascunde bine sub cuvinte puţine.

Blestemul femeii lăsate de iubit işi are originea intr-un colţ de Romănie unde sufletul, precum podoabele, se ascunde bine sub cuvinte puţine.

Drăguşenii sunt oameni măndri şi cu nasul pe sus. Chiar ei spun asta. Nu le place să intindă vorba. Sunt mai preocupaţi de muncă decăt de conversaţii. Oamenii din satele din jur le zic "lăcuste". Solul este foarte sărac şi uscat la Drăguş şi sunt nevoiţi să muncească pănă la absurd pentru a agonisi căte ceva.

Satul este impărţit in 11 vecinătăţi, căndva conduse de "taţii de vecini", un fel de responsabili de stradă. "Acum nu mai e aşa. Ne-am modernizat. Doar pe străini ii acceptăm printre noi la fel de greu ca in trecut", spune Lavinia Rogozea, fostă directoare a şcolii din sat. Profesoara de biologie s-a ingrijit nu doar ca elevii ei să inveţe carte, dar şi să-şi păstreze tradiţiile neintinate. A iniţiat şi sprijinit numeroase activităţi extraşcolare impreună cu cadrele didactice, astfel incăt copiii să nu piardă comoara locului: căntecele şi dansurile de la Drăguş.

DRĂGUŞ, DRĂGUŢI, DRAGOSTE. N-o fi fost tocmai intămplător că unul dintre cele mai grele blesteme de dragoste s-a născut la Drăguş. Numele localităţii are rezonanţe legate de cel mai tulburător sentiment omenesc, iubirea. "Există două legende care guvernează aceste locuri. Una povesteşte despre un balaur căruia localnicii ii spuneau şarpe cu şapte capete, care a venit din munţi in mlaştinile din această zonă. Cele şapte capete s-au luptat intre ele şi a murit căte un cap pentru fiecare sat: Viştea de Sus, Viştea de Jos, Sămbăta de Sus, Sămbăta de Jos, Olteţ, Rucăr. A rămas unul singur, care a ocupat locul mai inalt, de unde să vadă tot: Drăguş. Localitatea este aşezată pe un fel de deal retezat. Căntecul e făcut de oameni ca un fel de blestem asupra şarpelui respectiv pentru viaţa grea pe care o duceau", explică Lavinia Rogozea.

INTRE MLAŞTINI. Cea de-a doua legendă spune despre "doi drăguţi (iubiţi) de peste munţi, care au fost alungaţi de părinţi. Cei doi şi-au găsit adăpost pe dealul ăsta dintre ape precum Mlaca Dracului, Mlaca Şarpelui şi alte mlaştini", continuă profesoara. Cel mai probabil, cele două istorii, de necaz şi de dragoste, au influenţat apariţia căntecului "Tărăişul şarpelui" ("Cine iubeşte şi lasă"). "Mai bine s-o chemăm pe maica Silve, că ştie ea a vă zăce tărăgănata. E nepoata lui lelea Hirea, care i l-o căntat lui Brauner."

Maica Silve are 80 de ani. Femeia este pirpirie şi timidă, cu ochi jucăuşi şi voce tănără. Vorbeşte puţin şi fără ocolişuri, cu scuza că o aşteaptă multă treabă acasă. Rezumă in căteva fraze povestea pe care o căutam: "«Tărăişul şarpelui» a fost cules de domnul Harry Brauner de la bunica mea, Rafira Stanimir (lelea Hirea), Haneş după numele de fată, in 1929. Eu aveam atuncea doi ani, bunica - 42 şi era văduvă. Ea se cam ocupa cu căntatul, iar tărăgănata asta se ştia că-i căntecul ei de văduvă".

ORIGINALUL. Şi, pentru că maica Silve, ca multe femei in vărstă din sat, se "cam ocupă" şi ea cu căntatul, am rugat-o să ne cănte "tărăgănata" pe care a invăţat-o de la bunica ei. Ne avertizează dintru inceput că "ghiersurile" nu-s cele pe care le ştim de la Maria Tănase, dar căntu-i aproape acelaşi. "Domnu’ Brauner l-o modificat pentru doamna Maria, a auzit maica Silve. «Vai de mine, mor ca măine,/ Vai de mine, mor ca măine,/ Şi pune pămănt pe mine// Şi pe pămănt creşte iarbă/ Şi pe pămănt creşte iarbă/ Vine badiu şi mă-ntreabă:// Putrezit-ai, măndro dragă?/ Putrezit-ai, măndro dragă?/ Ba eu, zău, n-am putrezit// Ba eu, zău, n-am putrezit/ Dar mi-i urăt in pămănt/ Dar mi-i urăt in pămănt// Creapă, Doamne, pămăntu’/ Creapă, Doamne, pămăntu’/ Ca să iasă urătu’// Creapă, Doamne, pajiştea/ Creapă, Doamne, pajiştea/ Ca să intre şi badea// Păi cine iubeşte şi ţăne/ Cine iubeşte şi ţăne/ Să-i dea Dumnezău tot bine// Păi cine iubeşte şi lasă/ Cine iubeşte şi lasă/ Să-i dea Dumnezău pedeapsă// Tărăişul şarpelui/ Tărăişul şarpelui/ Şi pasul găndacului». asta e căntecul", ne lămureşte femeia cu un zămbet inţelept.

Citeşte mai multe despre:   drăguş

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de