Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poporul o iubea, personalităţile din acele vremuri nu conteneau cu laudele, dar, in toamna lui 1940, Ministerul Propagandei de sub dictatura legionară dă ordin Societăţii de Radiodifuziune să distrugă matriţele şi discurile căntăreţei din discoteca Radioului.Interdicţia de a cănta nu a durat, din fericire, decăt căteva luni.
A fost premiată. Laudele au curs şi inainte şi după moarte. Ce-i lipsea?
Poporul o iubea, personalităţile din acele vremuri nu conteneau cu laudele, dar, in toamna lui 1940, Ministerul Propagandei de sub dictatura legionară dă ordin Societăţii de Radiodifuziune să distrugă matriţele şi discurile căntăreţei din discoteca Radioului.
Interdicţia de a cănta nu a durat, din fericire, decăt căteva luni. Revenirea artistică a Mariei Tănase s-a făcut mai intăi la radio şi, in martie 1941, prin intermediul unui turneu de propagandă romănească, in Turcia.
PROPUNEREA. "Cu zece zile inainte de incheierea turneului, urmănd dispoziţiile guvernului de la Ankara, guvernatorul Istanbulului, dr. Sülfi Kirdar, o invită pe Maria Tănase la palatul rezidenţial şi, după omagiile de rigoare, ii face această propunere: cetăţenia de onoare a Republicii Turce, un angajament permanent la Radio Ankara, o vilă pe Insula Büyük-Ada, dacă acceptă să rămănă definitiv in Turcia ca cercetătoare la Institutul Etnografic din Istanbul şi ca interpretă a melosului popular turc", spune Clery Sachelarie in "Maria Tănase şi căntecul romănesc". Răspunsul ei ar fi fost "Vă mulţumesc pentru magnifica dumneavoastră propunere, dar nu o pot accepta. Imi iubesc ţara tot aşa de mult ca şi dumneavoastră Turcia. Imi este cu neputinţă să mă rup de ea!". Turcii ii recunoscuseră valoarea profesională mai inaintea compatrioţilor ei.
EMERITĂ. Pentru "interpretarea căntecelor romăneşti", Maria primeşte la 20 decembrie 1955 titlul de laureată a Premiului de Stat. Era cumva urmarea firească a Ordinului Muncii ("pentru merite deosebite in interpretarea muzicii populare") pe care i-l inmănase dr Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, cu căţiva ani inainte.
Octombrie 1957 ii aduce un nou titlu: acela de "Artistă emerită", motivaţia premiului fiind "pentru merite deosebite in activitatea artistică". Artistă a poporului nu a ajuns decăt postum, cănd poporul a ieşit din casă pentru a o conduce pe ultimul drum.
Se ştie că Maria cunoştea foarte bine limba franceză, pronunţia fiindu-i ireproşabilă. Cumnata sa, Nicole Sachelarie, i-a tradus mai multe piese pentru un album ce urma să apară in anii â50 la Paris. Albumul a apărut mult mai tărziu, după dispariţia căntăreţei, şi a fost recompensat postum in 1965 cu una dintre cele mai inalte distincţii franceze: Premiul Academiei "Charles Cros".
Răuri de cerneală au curs intru lauda Mariei Tănase. "Maria nu numai că n-a imitat pe nimeni, dar s-a ferit să se imite chiar pe sine in gest, mimică, sau repetănd interpretarea iniţială a pieselor folclorice", nota prof. Gh. Ciobanu in revista Muzica. Autorul de revistă Nicuşor Constantinescu ii face insă poate cel mai elocvent portret: "Maria este o drăcie a lui Dumnezeu!".
