x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Oi, mamocika, kakaia jena!”

0
Autor: Roxana Roseti 27 Oct 2008 - 00:00

Marina a răscolit casa. Vine cu vrafuri de amintiri, ce se revarsă pe sub mărul din grădină. Brusc, îşi ia zborul, suflată de vântul obraznic, o fotografie... incredibilă.

Ştia vântul ce ştia! Prindem fotografia din zbor şi, ce să vezi, din ea ne surâde şăgalnic o Marina sexy. De fapt, e o fotografie a feminităţii întruchipate. Zoltan Simonffy, fotograful, un tip care nu se entuziasmează prea uşor, îmi trage un cot discret şi îmi şopteşte: “Oi, mamocika, kakaia jena!” (“Mamă, ce femeie!”). E impresionat, altfel n-ar fi făcut efortul să pronunţe în rusă!

ŞARMANTĂ. “Câţi ani aveaţi aici?”. “50”. “50 de aaaaani?!?”.  “Da. Mi-am făcut această fotografie într-o dimineaţă când mă simţeam frumoasă.” “Doamnă Marina, jur că, într-una dintre dimineţile în care mă voi simţi frumoasă, îmi voi face o fotografie identică.” Râde.

Din casă se aude muzică. La televizorul Marinei “rulează” MTV-ul rusesc: “Au ruşii nişte videoclipuri pe MTV, parcă sunt filme. Mă mai uit la meciuri, şi la noi, şi la ei. Eu fac parte dintre microbişti, tatăl şi cu fratele meu mă luau la meciuri, cât eram de mică, iar după ne luam şi câte o halbă cu bere”. “Ştiţi ce îmi place la dumneavoastră?” “Ce?” “Că sunteţi foarte actuală… Că vă mulaţi complet pe vremuri.” “Câteodată stau pe internet până cad jos! Sunt foarte curioasă din fire, asta e… un fel de ai sau nu ai. Uite, tineri muzicieni, cum e Laurenţiu Duţă, mă admiră pentru asta. Când era MTV-ul acela transmis de la Londra, eu stăteam şi mă uitam mereu. Prima dată mi s-a părut curată schizofrenie, şi am stat să înţeleg ce e cu muzica asta, cu Prodigy, cu toţi băieţii ăştia, Red Hot Chili Peppers. Şi m-am tot uitat, până am înţeles şi a început să-mi placă. Îmi plăcea foarte mult Michael Jackson, prietenii mei îmi ziceau: «Tu l-ai adus în România, de la atâta dragoste a ta a venit»“. “Acum mai sunteţi fan?” “Nu”. “Apoi a fost Pulp – formaţie britanică, dar şi pe ei i-am lăsat, nu sunt statornică.” “Ce cântăreţ vă place acum?” “Pe Eminem l-am ochit de prima dată… Îmi place că în dedesubtul vorbelor lui, pe care le înţelegi greu, e melodia foarte frumoasă. Şi îmi place şi cum arată… e… zăpăcit şi ăştia zăpăciţii sunt talentaţi! Uite, când s-a lansat tangoul a fost scandal, şocant. Deci nimic nu stă pe loc… dacă stai şi spui: «Noi, când eram pe vremea noastră!»… nu-mi place deloc asta. Îmi place să descojesc problemele din actualitate.” “Ce vă mai place să decojiţi timpul…” “Bineînţeles!”.

DEBUT. “Atunci să decojim momentul debutului. Vă mai amintiţi de el?” “Cum să nu… Aveam 22 de ani. Am fost admisă să particip la o emisiune la TVR, redactorul emisiunii era Valeriu Lazarov. M-am simţit minunat, era pentru mine o joacă. Am fost la TVR şi am cântat o piesă spaniolă, tradusă în româneşte, papagaliceşte, şi un cântec rusesc. Nu am avut nici o emoţie, toată lumea a venit apoi la mine şi mi-a zis că voi fi o artistă. Am cântat pe viu, în direct, cu orchestră. M-am simţit minunat, era pentru mine o joacă. Aveam o rochie pe sârmă… Mi-am cusut-o singură, o am şi acum, îmi vine perfect. Era dintr-o stambă foarte frumoasă, provenită chiar din oraşul meu textilier!”

“Doamna Marina, vorbiţi-mi despre oraşul dumneavoastră textilier!” “Stai... Auzi cum ciripeşte mierla…”, răspunde Marina.

Citeşte mai multe despre:   place,   marina voica

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de