Două beţe, un copil şi Chopin

Părinţii spun despre Marius că a fost un băiat cuminte şi un elev silitor.

Părinţii spun despre Marius că a fost un băiat cuminte şi un elev silitor.

Am rugat-o pe mama lui Marius, Paulina, să facă o incursiune in primii ani de viaţă ai băiatului său şi aşa au ieşit din memorie intămplări vesele şi induioşătoare despre un copil sensibil şi cuminte. Marius la 3 ani, cu două beţe făcute din crengi, acompaniindu-şi tatăl cu bătăi date in masă... Marius la 8 ani jumate, luănd un premiu pentru muzica sa... Marius la 17 ani, căntănd la Scala...

Pe Strada Rondă, undeva pe lăngă Foişor, la numărul 45, acum vreo 30 de ani, un copil primea de la tatăl său un ţambal mai mic. "A văzut că-i place, şi la 5 ani i-a cumpărat un ţambal mare. I-a făcut program taică-su şi i l-a pus pe perete: un sfert de oră pauză, jumătate căntare, apoi lecţii, apoi jumătate de oră joacă. L-am dat la Ansamblul Romănaşul, la Sala Palatului. Cănd avea el 8 ani şi jumătate, la sfărşit de an au făcut o serbare. Erau trei băieţi cu ţambalul, iar unul dintre ei era Marius. Stăteam in sală şi mă uitam cum făcuseră ei un rond mare pe scenă. Copilul meu era cel mic. Mă găndeam că o să ia şi el o menţiune, dar aud: «Marius Mihalache, premiul intăi şi titlul de laureat». Atunci mi s-a făcut rău", spune doamna Paulina Mihalache.

FERICIREA MAMEI. Cănd avea 9 ani a plecat in Grecia cu Ansamblul Romănaşul. A stat acolo o lună, a dat spectacole, a venit şi de acolo cu un premiu. Venea cu autocarul, a intărziat o zi şi asta a speriat-o rău pe mamă. "Şi aşa stătusem numai cu găndul la el, de nici apă nu puteam să beau. Din Grecia mi-a adus mie papuci, o curea lui taică-su. Mie imi adusese şi un cartuş de ţigări Marlboro şi i-am zis să-l desfacă şi să-i dea soacră-mii un pachet, că ei nu-i adusese nimic şi nu era frumos. Dar el mi-a zis: «Ştii de ce am adus ţigările astea? Să te duci să-l dai la doctor şi să-mi faci şi mie un frăţior». Eu i-am explicat că nu l-aş mai iubi numai pe el dacă ar avea un frăţior, dar asta nu l-a făcut să dea inapoi."

Excursia din Grecia l-a obosit pe copil. "Avea un suflu sistolic, am chemat salvarea, l-au internat şi după aia nu i-au mai dat voie să facă sport. In clasa a V-a m-a chemat directorul la şcoală şi eu m-am găndit că cine ştie ce o fi făcut. L-am intrebat dacă a spart vreun geam, dar el mi-a zis: «Am jucat fotbal, dar am stat portar». Directorul mi-a zis: «Doamna Mihalache, vă daţi seama ce copil aveţi? Am primit telefon de la MAI, de la televiziune, să mă intrebe dacă aveţi posibilitatea să-i ţineţi profesor in continuare». I-am spus că nu-l am decăt pe el şi că facem tot posibilul să ii fie bine. Directorul mi-a zis: «Aveţi grijă de el, să nu-şi rupă vreo mănă, vreun picior». Iar eu eram atăt de fericită cănd am plecat de-acolo, că nu mai ştiam să ajung acasă."

PRIMA ŢIGARĂ. Părinţii au făcut totul pentru copilul lor: i-au pus lui Marius profesori de muzică şi de teorie, iar mama a renunţat la serviciu pentru a sta cu el. "Am lucrat sezonier un timp, căt era mic, dar intr-o zi s-a lovit de un godin şi a căzut şi după asta m-am hotărăt să stau acasă să am grijă de el. Soţul cănta la nunţi, dar pleca şi pe vapor şi cănta prin Franţa şi Germania. Marius vedea la taică-su cum pleacă şi căntă şi voia şi el să facă asta." Pănă prin clasa a V-a, Marius a ştiut că mama lui e profesoară de muzică. Dar intr-o zi băiatul a căntat intenţionat greşit şi doamna Paulina Mihalache nu s-a prins. "Atunci s-a dus la taică-su şi i-a zis: «Tăticule, fierăreasa asta de mămica nimic nu ştie!». Imi zisese fierăreasă, că eu mă trăgeam din familie de fierari. Din clasa a V-a nu l-am mai putut păcăli că sunt profesoară."

Cănd era mic ii plăceau căţeii, dar mama nu voia să-l lase cu ei in casă, se temea să nu-i facă rău părul de căine. El lua carnea din frigider şi o dădea la căine. Cănd l-a prins mama, i-a explicat cu farmec: "Hai, mamă, că am vorbit eu cu Vasilică şi mi-a spus mie că i-e foame!".

"A fost un copil foarte bun. Mi-a făcut numai bucurii", işi laudă mama fiul, dar acceptă să ne povestească şi căteva şotii. "Să vă spun cum l-am prins cu prima ţigară. Avea vreo 15 ani. Eu imi rupsesem un picior, stăteam acasă şi venise o nepoată să mă ajute la treburi. Aveam un pachet de ţigări mai bune şi i l-am dat ei. Cănd mă duc in bucătărie, văd ţigara aprinsă in scrumieră şi pe Marius lăngă ea. Mi s-a părut suspect şi peste 10 minute m-am intors şi l-am văzut pe Marius cu ţigara in mănă. El mi-a explicat că era să cadă din scrumieră şi că de asta o ţinea. Intră şi ta-su şi-l prinde cu ţigara şi dă să-l bată, dar eu m-am pus să-l apăr şi am luat eu bătaia. Cănd a făcut 18 ani l-a lăsat ta-su să fumeze de faţă cu el, să nu se mai ascundă."

ŞARPELE ROŞU. Tatăl, Emil Mihalache, căntă la vioară şi a fost primul care s-a prins că fiul său are talent muzical. "L-am testat şi eu căt am ştiut. I-am pus in faţă mai multe instrumente, să-şi aleagă: pian, vioară, dar el tot la două beţe trăgea. Pe la 6 ani cănta din George Pantazi. Cănd avea vreo 14 ani l-am luat la «Şarpele roşu», restaurant la a cărui deschidere am căntat noi doi. Mă intorsesem dintr-o croazieră prin Austria şi Germania şi i-am spus patronului: «Vin la tine să cănt, dar eu cănt clasic, café-concert, muzică veche. Dacă vrei aşa, vin să cănt o lună. Şi il aduc şi pe fiul meu. El cănta Chopin şi Rahmaninov». La restaurantul ăsta veneau oamenii după muncă, şi desculţi, şi cu şuba pe ei, şi noi căntam Chopin şi Bach. Vă daţi seama cum era! Restaurantul era jegos, iar noi eram imbrăcaţi in smokinguri şi la găt aveam papioane. Ei cereau de-alea turceşti, incă nu se vorbea despre manele. Dar apoi a inceput să vină lume bună. Au venit intr-o noapte, pe la 1:00, vreo 20 de actori, printre care Dinică şi Ştefan Iordache şi cănd l-au auzit ei pe ăsta micu’ au devenit foarte curioşi. Cănta şi Nelu Ploieşteanu, care e văr bun cu noi. Căntam Maria Tănase, Maria Lătăreţu."

Un impresar din Italia, care lucra numai cu interpreţi de muzică clasică, a fost impresionat de Marius şi l-a intrebat ce mai ştie să cănte. "A făcut un precontract cu el, iar prin ’92-’93 l-a luat in Italia, de probă, să vadă dacă stilul lui prinde in restaurante. Şi a prins."

Impresarul a venit in Romănia, au făcut un contract şi au plecat la Palermo. "Am fost şi eu cu el, că avea doar 16 ani şi n-aveam cum să-l las aşa, că mi-era teamă cu drogurile astea. Am stat şase luni acolo. Apoi un impresar a vrut să semneze un contract pe cinci ani şi nu l-am lăsat, m-am găndit că sunt tentaţii şi că e mai bine aşa", spune un tată precaut. Şi foarte dedicat fiului său, atăt de dedicat incăt ne mărturiseşte: "Eu găndesc că trebuia să fac mai mult pentru el. Dar nici nu am avut un specialist de la acest instrument de la care să inveţe. Toni Iordache cănta altceva, Pantazi nu voia să arate şi a şi murit. Probabil că dacă insistam puteam să-i schimb instrumentul, să facă şi el un Conservator. Mă găndesc că putea să inveţe mai mult."

Marius nu era doar un copil sensibil, ci şi un pic şmecher: "Cănd avea el vreo 18-19 ani, l-am luat la o nuntă. Ne-au dat ăia căt am cerut, numai să-l iau şi pe Marius. El insă nu voia să cănte, l-a luat pe ginerică deoparte şi i-a spus: «Ştii ceva, nu mai e moda cu ţambalul, mai bine iei o tobă. Şi a ieşit scandal, s-a certat socrul cu ginerele. Dar Marius n-a mers, că nu-i plăcea să cănte la nunţi." Domnul Emil Mihalache crede că, dacă stilul in care căntă Marius nu ar fi prins, el ar fi dat la Teatru şi ar fi fost un actor de succes.