x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Mihai Constantinescu Iubiţi şi cîinii vagabonzi!

Iubiţi şi cîinii vagabonzi!

de Luminita Ciobanu    |    11 Aug 2008   •   00:00

Cum este Mi­hai Constantinescu de azi? "Un om foarte echilibrat, în­dră­gostit ca şi ieri de muzică, dar şi de poezie."  



Cum este Mi­hai Constantinescu de azi? "Un om foarte echilibrat, în­dră­gostit ca şi ieri de muzică, dar şi de poezie."  

ARE 40 DE ANI DE CARIERĂ MUZICALĂ. A scris şi foar­te mul­te po­e­­zii. Ul­ti­mul disc este dedicat ce­lor mici şi intitulat: "Cîn­tece pentru înge­raşi". Este re­a­lizat în colaborare cu Lo­re­dana, Vasile Groza (ta­tăl Loredanei) şi Si­mona Se­crier. "Voi face mu­zică pen­tru că-mi place şi o iubesc. Sînt 40 de ani de ca­rieră, de frumos... Am în­gro­zitor de multe cîn­tece...", spune artistul.  

Mu­zica lui Mihai Constantinescu aduce în prim-plan iubirea, sentimentele, emoţia. Iar personificarea a reu­şit în multe cazuri să înfrîngă barierele cenzurii pe vremea în care nu aveai voie să spui prea multe: "În ’74 am scris melodia «Iubiţi-ne, că sîn­tem flori». Acolo nu era vorba despre viaţa florilor. Era viaţa oamenilor, numai viaţa oamenilor era în textul respectiv. Florile alea erau oamenii şi viaţa noastră, a oamenilor, nu neapărat cea mai groaznică sau cea mai rea, dar era o problemă. Nu era de dat cu parul, dar îmi ie­şi­se mie textul ăsta şi mi-aş fi do­rit să treacă. A trecut şi a fost o piesă de mare succes şi care a avut parte şi de o filma­re foarte frumoasă", îşi amin­­teşte Mihai Constantinescu.

 PRIETENI. Interpretul îndrăgeşte foarte mult animalele. Iar din iubire pentru necuvîntătoare le-a dedicat şi o părticică din muzica lui. Spune că, de foarte multe ori, acestea s-au dovedit mult mai loiale decît oamenii. "Cînd am scris «Iubiţi şi cîinii vaga­bonzi», o melodie iubită de toată lumea, n-am ştiut că o să-mi scriu CV-ul. În copi­lă­rie aveam pisici... Am găsit şi un căţel la un moment dat, l-am luat, l-am adoptat, iar în ziua în care n-a mai fost am avut o durere cumplită, care nu se poate explica. Era vorba despre regretul faţă de o fiinţă care te-a aşteptat o viaţă. Fiinţe mai frumoase decît cîinii, cu ochi mai minunaţi şi cu dragoste mai mare... Din păcate, bipezii nu au calităţile astea...", spune cu regret Mi­hai Constantinescu.

×