"Piticot"

Cornel Constantiniu ne-a mărturisit că o ştie de o viaţă pe Mirabela. Volubilitatea căntăreţei a fost liantul pentru prietenia lor.

Cornel Constantiniu ne-a mărturisit că o ştie de o viaţă pe Mirabela. Volubilitatea căntăreţei a fost liantul pentru prietenia lor.

Cei doi au făcut multe turnee prin ţară, dar şi in străinătate, in ţările fostului lagăr socialist. "Am făcut toată Uniunea Sovietică impreună cu Mirabela şi cu formaţia Savoy. Am ajuns chiar şi in Mongolia. La ruşi, Mirabela era foarte iubită şi intotdeauna la hotel avea apartamentul de lux, cu pian. Seara ne intălneam la ea in cameră." Cornel Constantiniu işi aminteşte cum au sărbătorit ziua căntăreţei, intr-un oraş pe malul Niprului, in acest turneu care a durat in jur de trei luni. "Beam şampanie, pe care ruşii o consumau ca pe apă, pentru că era foarte ieftină. Cumpărasem carne de la un restaurant şi am improvizat un grătar. La un moment dat, Mirabela a intrat in apă. Am fugit după ea, pentru că apa, care mie imi ajungea la mijloc, ei ii ajungea la găt. Era ziua ei şi voia să se boteze. Am luat-o şi am agăţat-o ca pe un breloc şi i-am spus să nu mai facă din astea."

"NU CĂLCAŢI PE INTERPRETĂ!" Căntăreţul e cel care i-a zis primul "Piticot". "Tot aşa ii spun că maşina ei merge fără şofer, pentru că e atăt de mică, incăt nu se vede din spatele volanului." Mirabela avea complexul inălţimii. "Era sufletul trupei şi ii plăcea să o facă pe şefa, dar in sensul bun al cuvăntului. O făcea pe şefa şi o căutai cu lupa pe-acolo. Rădeam de ea, ii spuneam că trebuie să punem un afiş cu: «Atenţie, nu călcaţi pe interpretă!», dar Mirabela nu se supăra."

Tot in turnee, interpretul a constatat că, "la cumpărături, Mirabela e ceva de groază". "Işi cumpăra pantofi de peste tot, cred că are peste o sută de perechi. Gioni Dimitriu ii lua banii, pentru că ea cheltuia imediat totul, pănă la ultima rublă sau marcă. Ea nu prea are noţiunea banului. E şi foarte pofticioasă, ii place ciorba de burtă şi le cerea colegilor să-i dea ei «toate maţele». Le spuneam chelnerilor: «Pe doamna Mirabela serviţi-o cu maţe multe.» Cănd am fost la Tărgu-Mureş, ne-a invitat mama Sandei Ladoşi la masă şi ne-a servit cu macaroane cu carne. Mănca Mirabela de ziceai că e insărcinată. Fiind mică de statură, ingrăşatul era la ea o catastrofă."

ŞOPĂRLA. Ce-i mai place Mirabelei? Să stea la plajă şi să facă saună. "La mare, am botezat-o şopărla, pentru că ii plăcea să stea la soare ingrozitor de mult. Eu dacă aş fi stat căt ea, aş fi fost mort acum. La fel ii plăcea şi la saună, transpira foarte puţin."

Căntăreaţa e o prietenă de preţ nu numai pentru că e foarte comunicativă, ci pentru că e şi altruistă. "Ea şi-a deschis sufletul ca o carte. Poate a greşit, poate nu, că şi-a deschis aşa sufletul, şi cu prietenii, şi cu iubiţii ei... Eu nu-mi dau seama. Ea n-are ascunzişuri, n-are parti pris-uri cu ea insăşi. Ea plănge pentru orice, se consumă pentru orice."