Vecina talentată

Octavian Ursulescu o cunoaşte pe Mirabela de mai bine de 30 de ani. Era tănără, cănta, dar nu era vedeta de astăzi.

Octavian Ursulescu o cunoaşte pe Mirabela de mai bine de 30 de ani. Era tănără, cănta, dar nu era vedeta de astăzi.

Viaţa a făcut ca Mirabela să locuiască intotdeauna in preajma lui Tavi Ursulescu. "Sigur, nu a fost ceva intenţionat din partea ei. Cu primul său soţ, cu Dauer, locuia chiar in prelungirea străzii mele. In capătul străzii incepe o alta, care se chema, vezi predestinare, profesor Ioan Ursu. Nu Ursulescu, Ursu. Acolo sătea cu tănărul ei soţ, un blond cu mustăcioară. Toţi de pe stradă ii spuneam nebunică, pentru că avea o motoretă şi pe vremea aia era o chestie să ai o motoretă. Umbla ca nebunul pe străzi pe aici, cu Mirabela in spate. Mirabela e micuţă, nu era o problemă să stea lipită de el, in spate, pe motoretă. Un timp a locuit pe Calea Moşilor, tot foarte aproape, iar acum stă tot la căteva sute de metri de mine, pe Strada Toamnei, la parter, intr-o căsuţă, unde cănd pot merg in vizită. Are şi-un căţel tare simpatic. Ea intotdeauna a avut căţei."Â

Vecine. Cănd se intălnesc se salută cu "vecină", "vecine". Multe amintiri ii leagă, căci şi prietenia lor e de cursă lungă. "Am colaborat foarte mult, pentru că ea a fost acompaniată, bună parte din cariera sa, de formaţia Savoy. Făceam turnee de 10, 15, 20 de zile, cu ansamblul UTC, unde şi membrii formaţiei, şi Mirabela erau angajaţi. Făceam turnee mari de tot, săptămăni in şir eram impreună. De atunci datează şi şlagărele pe care Marian Nistor, liderul formaţiei Savoy, i le-a compus: «Mulţumesc, iubită mamă», «Frunza mea albastră» şi multe altele. Am brăzdat mulţi ani la rănd ţara, in perioada aceea de glorie a turneelor, cu ea, cu Angela Similea, alături de Corina Chiriac şi ansamblul UTC, care avea cea mai bună dotare tehnică. Deseori cănd plecam in turnee, ne luam unul pe altul cu maşina sau cănd ne intorceam noaptea dintr-o localitate, luam taxiul şi veneam impreună acasă", spune Tavi.

Piticul Atomic

Ursulescu o numeşte cu drag, chiar şi pe scenă, "Piticul Atomic". "Noi o mai alintăm şi-o răsfăţăm pentru că e micuţă, dar in ea se ascunde atăta forţă, atăta trăire, incăt ar putea transmite şi altora. Inainte de spectacol e concentrată, puţin nervoasă, incearcă să nu vorbească foarte mult. Mereu s-a concentrat, mi-a plăcut de ea. Eu intotdeauna cănd o prezentam ii spuneam că arde ca o flacără. Chiar de curănd am prezentat-o la Bucuş, lăngă Bacău, mare festival in aer liber, 10 mii de oameni. Are o colaborare foarte bună cu tănărul Raul, cu Rareş Cornea, in plus şi ceilalţi compozitori sunt in continuare foarte onoraţi să-i ofere piese Mirabelei Dauer. Le căntă excelent, le transformă in hituri." Cănd este vorba despre ajutorul pe care timpurile l-ar fi impus, Tavi preferă să glumească: "Poate la bagaje, eu am fost intotdeauna cavaler". Pe vremuri schimbau casete video. "Inainte de ’89 era singura posibilitate de a mai ţine pasul cu ceea ce se mai intămpla pe afară."

Egală cu sine