x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Mirabela Vrea o iubire infinită

Vrea o iubire infinită

12 Noi 2007   •   00:00

Poveste de dragoste. Se poate spune despre ea că nu a prea avut noroc in dragoste. A avut două căsnicii. A divorţat de două ori. Restul… sunt intămplări ale vieţii.

Poveste de dragoste. Se poate spune despre ea că nu a prea avut noroc in dragoste. A avut două căsnicii. A divorţat de două ori. Restul… sunt intămplări ale vieţii. "L-am cunoscut pe primul meu soţ, Mircea Dauer, la o zi de naştere a unei colege de-ale mele. Era mai mare decăt mine, venise acolo cu prietena lui. Eram nişte copii, aveam 15-16 ani, am dansat cu el toată seara pe «Tombe la neige» şi cănd am plecat de acolo chiar era iarnă. Cănd m-am măritat aveam 18 ani. Taică-miu cu maică-mea au mers la părinţii lui, care stăteau foarte aproape de mine. Părinţii aveau multe pisici, printre care una mare. Tatăl lui a zis: «mai bine să căsătorim pisicii decăt pe ăştia doi, că pisicile se vor inţelege mai bine.» Dar a fost cel mai frumos mariaj al meu, din cele două. Am fost tineri, nebuni, nu exista petrecere fără noi; el avea magnetofon Tesla. Cea mai bună muzică avea. Şi interesul purta fesul, eram invitaţi la toate petrecerile, ceaiurile dansante. Eram cea mai bună pereche de dansatori. Apoi, foarte curănd, imediat după Festivalul Mamaia, in ’68, am plecat in Iugoslavia. Cu Grebencea. Cel mai tare, cel mai tare, a fost la Mamaia. In ’68 cănd am participat la festival şi am căntat «Amurgul»".

Numele de scenă. Inainte să se numească Dauer, Mirabela apărea pe scenă ca… Bela Scory. "Nancy Brandes m-a prezentat. Toţi prietenii din perioada aceea imi spun Beluţa. Bela de la Mirabela şi Scory de la Scorţaru. Că doar nu putea să zică Bela Scorţaru! La Mamaia, in ’68 am apărut prima oară ca Mirabela Dauer, a venit şi soţul meu, după aceea am plecat in Iugoslavia.. Dauer a fost un prieten bun. Am stat vreo patru ani in Iugoslavia. La un moment dat nici nu mai voiam să revin. Am venit, am divorţat, el vroia foarte mult să plece in străinătate... mai vorbeam la telefon. Acolo unde ne-am căsătorit, acolo ne-am şi despărţit, eu, tata şi el, am băut căte o bere şi asta a fost. Singurul gust amar al meu a fost că niciodată nu am fost mireasă."

De prin ’72 şi-a dat seama că e cazul să facă o carieră aici, in ţară. "Mă săturasem de plecări şi voiam să cănt pentru romăni. Nu am lăsat restaurantele. Pentru că acolo, pot spune, am invăţat această meserie. Şi am căntat cu mari muzicieni. Incet, a inceput să vină şi succesul meu. Prin ’68 mă ştiau. Şi din ’72 a inceput să mă ştie bine publicul. Să mă recunoască. Şi compozitorii… In ’72 am scos primul meu album, iar pănă acum am scos 30 de albume". Nu se consideră o vedetă. "Vedetele nu merg la piaţă. Sunt o persoană căreia Dumnezeu i-a dat acest har, glasul, aşa cum fiecăruia i-a dat ceva. O femeie care poate bucura sufletele oamenilor cu ceva. Şi, poate, trebuia să fac şi eu ceva pe pămăntul ăsta."

Pe ecrane. Televiziunea in anii ’70 i-a dezvăluit altă lume. "La televiziune l-am cunoscut şi pe al doilea soţ al meu. Din nefericire. Toată lumea a incercat să mă convingă să nu mă mărit cu el. A fost o prostie. Am făcut un copil... asta a fost a doua prostie."

"Am debutat intr-o echipă de zile mari: Aurora Andronache, Sanda Balaban, Tudor Vornicu, Alexandru Bocăneţ, Titus Munteanu, Ovidiu Dumitru, Mariana Şoitu. Elita televiziunii. Emisiunile de divertisment... Revelioane… erau numai in direct. Tudor Vornicu ne adora. Pe cei pe care ii iubea cel mai mult, pe ăia ii muncea cel mai mult. Şi pe ăia ii plătea cel mai puţin. Dar era o onoare să lucrez cu el. Fiecare emisiune cu el, cu toată echipa asta, generaţia aceea extraordinară, era un regal să munceşti cu ei... Urletele pe care le luam! Aurora, Sanda şi Tudor Vornicu au fost profesorii mei. Se muncea la un revelion cu trei luni inainte. In luna octombrie noi incepeam revelioanele. Sau cine ştie pentru ce spectacol de Crăciun, de sărbători, sau pentru sămbete, duminici, săptămăni in şir se muncea. Decoruri, lumini, stroboscoape, strapontine... Ce vedem noi astăzi la italieni, noi făceam atunci".

Pe colegii de scenă i-a simţit aproape. Poate nu prieteni toţi, dar buni colegi, da. "Mai apropiată am fost de Dan Spătaru. Eu am fost fanul lui, umblam să-i iau autografe. Şi cănd am căntat prima oară pe scenă cu el, in ’85, am făcut pipi pe mine. După Aurică alergam... apoi am ajuns să fiu cu ei in turneu."

Mirabela, după zeci de ani de carieră mărturiseşte că incă mai are emoţii cănd urcă pe scenă. "Primele două piese sunt sacrificate. După aia imi revin; oriunde nu numai pe scenă. Nu ştii cum mă pregătesc inainte. Nu vorbesc cu nimeni. Nu poate nimeni să se inţeleagă cu mine. Nu mă pot schimba. Nici nu vreau. Uneori, cei din jurul meu (unii dintre ei) spun că sunt infantilă."

NEIMPLINIRILE. Face o listă. "Că nu am avut o familie aşezată, aşa, cu soţ, cu tot ce trebuie. Nu am avut niciodată un bărbat care să mă sprijine. Eu, intotdeauna am fost femeia-bărbat. Eu i-am sprijinit. Visez iară… prinţesa cu rochie albă, cu un prinţ, care să te iubească aşa, ca in filme, să te iubească, aşa, cum să spun... ca in filmele cu final fericit. Să fie lăngă tine, să te ajute, să te sprijine el, că eu nu m-aş plictisi niciodată să stau in doi. Dacă eşti in doi... dar singur mai bine nu mai eşti. Vreau o iubire infinită! Există?"

Prezentul… Authentic

"In 2003, la mare, in turneu, am auzit un băiat care cănta foarte frumos. Mi-a plăcut «Vreau să fii numai a mea» a cui e piesa?, a mea?, ai fi in stare să-mi scrii şi mie o piesă din asta? Raoul mi-a făcut zece. Primul nostru album, apoi am avut căntece de Crăciun şi acum lucrăm la al treilea album. Un copil profund, un băiat tănăr, nu are deşertăciune in creier. Are nebunia tinereţii, dar il inţeleg, sunt deschisă la orice… Ei mă adoră (membrii trupei Authentic), dar imi mănăncă şi zilele. Eu am luat de la ei veselia.

Am pregătit vreo două duete pentru iarnă. Celălalt album e pentru 2009."

Â

S-a plimbat - In toată lumea

Mirabela spune că s-a plimbat prin toată lumea. "Am fost in Egipt, in Kuweit, in Isarel. In China nu am mai ajuns. In ’85 trebuia să mă duc, dar mi-a fost teamă de avion. Pănă la urmă am trecut peste asta. Apoi, am fost in Cuba. Am făcut escală in Canada, la Terranova, pe Aeroportul Mirabel. Dar ce frumos a fost in Cuba! In ’83 am fost. In ’75 am luat premiul 1 la Moscova la :"Melodiile prietenilor" cu o piesă rusească, pe care mi-a scris-o un compozitor rus; "Salavi paiut"- "Căntă păsările". In ’76 am luat premiul la Orfeul de aur, bronzul, in ’78 am fost la Dresda. Am luat premiul 1. In ’77 am fost la Sopot , trebuia să iau premiul 3 şi nu l-am luat. Dăduse Ceauşescu legea cu benzina, că nu aveau dolari să plece acasă, să-şi cumpere benzină. In Bratislava, cu Corina, apoi cu Temistocle Popa... Eu premiile le-am luat afară din ţară iar in ţară, cel mai mare premiu a fost publicul. Şi eu am luat foarte multă popularitate. Intotdeauna multe premii le luau Angela şi Corina. Eu căntam piese grele şi ele luau premiile. Dar… eu nu am preţuit premiile." De altfel, nici nu şi le ţine inşirate prin casă.

Nu a avut probleme cu familia Ceauşescu

"Nu am căntat căntece patriotice. Poate... «Magistrala albastră». Avea un singur cuvănt mai aşaaa…ctitorii. Atunci Frank Sinatra trebuia să fie omorăt, pentru că a căntat «New York, New York». Magistrala a fost supercăntec. Şi orchestrat foarte bine. Unul din marile şlagăre. Vasilache făcea nişte orchestraţii absolut dumnezeieşti. Eu nu am avut probleme cu familia Ceauşescu. Cred că, in primul rănd, mă ignorau fiind evreică, nu ştiu dacă… nu am avut nici un fel de probleme. Nu le dădeai ocazia nu se luau de tine. Eu nu am pupat pe nimeni şi nici nu am să pup pe nimeni", spune Mirabela.

×
Subiecte în articol: luat mirabela 12 noiembrie 2007