x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nopţi albe de armată

0
Autor: Anca Stanescu 02 Mar 2009 - 00:00

Zilele de recrut ale actorului Alexandru Bindea au fost îndulcite de... Mircea Vintilă.



În anul 1979, actorul Alexandru Bindea era luat la oaste pentru un an şi şase luni. Locul de caznă? Unitatea militară "Mihai Bravu", din apropierea Bucureştiului. A avut însă un avantaj: zilele de recrut i-au fost îndulcite de... Mircea Vintilă. "Mircea şi Vali Sterian au făcut armata tot acolo. Fiind absolvenţi de facultate, n-au stat decât şase luni. Şi eu, şi ei, prestam în trupa artistică – eu cu momentele vesele, iar ei cu muzica", povesteşte Alexandru Bindea.

SERI FERMECATE. Tinerii recruţi au fost împreună în două turnee: unul pe Litoral, iar altul în Ardeal. "Aşa se spune între artişti, că în turnee se cunosc cel mai bine oamenii, caracterele. Cele mai frumoase momente veneau după spectacole, când ne strângeam ori în holul hotelului unde eram cazaţi, ori în restaurantul în care concertam. Pentru mine ăsta era adevăratul spectacol. Era o manifestare doar pentru noi, cei care prestam pentru alţii. Atunci m-am simţit cel mai apropiat de Mircea, au fost momente de o intensitate greu de egalat ulterior. În armată se nasc cele mai durabile prietenii şi relaţiile cele mai apropiate şi sincere, poate mai sincere decât între fraţi şi surori. Cât farmec aveau momentele acelea în care Mircea şi Vali Sterian îşi luau chitările şi începeau să le mânuiască aşa cum doar ei ştiau!", continuă actorul. Culmea, de Mircea nu l-a apropiat doar admiraţia artistică, ci şi o trăsătură... de familie. "Eram amândoi cocoloşiţi, pentru că stăteam doar cu mamele noastre acasă.

Într-un fel, asta m-a făcut să-l înţeleg mai bine. Ne aflam pe aceeaşi lungime de undă în ceea ce priveşte răsfăţul", povesteşte Alexandru Bindea.

"CINE SUNT ĂŞTIA?". Viaţa le-a depărtat apoi drumurile, însă Alexandru Bindea l-a regăsit, mereu, pe Mircea Vintilă, la răscrucile admiraţiei. "Îmi amintesc o întâmplare cu iz amărui, petrecută acum vreo 14-15 ani, la TVR. Prezentam spectacolul «Cum vă place», în regia lui Eugen Dumitru. Era la puţin timp de la înfiinţarea formaţiei Pasărea Colibri, când Mircea Baniciu, MirceaVintilă, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici reveniseră, în mod triumfal, în atenţia publicului. Fuseseră, evident, chemaţi să cânte şi să încânte şi la această emisiune. Ei, şi cum eram eu entuziasmat de prestaţia «Colibriştilor», mă izbeşte, ca un aer rece, replica lui Florin Cojocaru de la trupa Class. Cu un aer plin de suficienţă, mi-a replicat: «Cine sunt ăştia?», în sensul cine sunt depăşiţii, îmbătrâniţii ăştia? La care nu m-am abţinut şi i-am replicat: «Dar voi cine sunteţi, mă? Sunteţi cumva Beatles? Dar nu-i bună comparaţia, că nişte artişti de talia lor nu s-ar fi exprimat aşa despre trupa Colibri». Aşa a reacţionat atunci un membru din formaţia Class, mare trupă de altfel, care a lăsat un aşa puternic curent în muzica românească, de la care am răcit toţi. Şi răcim în continuare. Oricum, întâmplarea asta m-a făcut să-i iubesc şi să-i apreciez şi mai mult pe «Colibrişti» şi în primul rând pe Mircea", încheie Alexandru Bindea.

IUBIT DE TĂNĂRA GENERAŢIE

Alexandru Bindea este bucuros că tânăra generaţie a reînceput să aprecieze valorile autentice ale creaţiei româneşti. "În cadrul seriei de manifestări «Folk fără vârstă» din licee, am simţit că elevii l-au primit cu multă căldură şi bucurie pe Mircea Vintilă, că au trăit piesele lui. Asta m-a făcut fericit. M-a convins, încă o dată, dacă mai era nevoie, că arta adevărată şi muzica bună nu au vârstă şi că nu ţin cont de nimic."

NEOBOSIT CREATOR DE POVEŞTI CU SENS ADĂNC
Claudiu Bleonţ spune că a primit de la Mircea Vintilă mesajul de a fi liber, creativ, inventiv şi relaxat, indiferent de condiţie. "Mircea este extraordinar de actual în acest moment pentru că induce o idee de criză, aşa cum ni se inducea şi în 1989. Prin text, prin acordurile muzicale, dar în primul rând prin atitudinea lui sufletească şi spirituală cheamă oamenii la reflecţie. Mircea este un far care reaminteşte oamenilor, în măsura în care ei înţeleg, fără să devină ostentativ sau fascist (spunând, de exemplu, că «Numai aşa e bine») că au în ei o realitate mai adâncă, mai ascunsă, şi care de multe ori rămâne necunoscută. N-aş spune mai mult pentru că devine redundant. Cred că Mircea este un om fericit. Exemplul pe care-l dă e de luat aminte. Eu sunt, ca şi el, mereu pe drumuri. Azi am mers de la Satu Mare la Târgovişte, cu spectacole. Mă simt ca un frate de-al lui Mircea şi de-al altor oameni care încearcă, prin preumblările lor, să ducă spre alţii nişte poveşti asupra cărora merită să reflectezi."

COMPOZITOR PREMIANT
Piesa "Bade Ioane" i-a adus lui Mircea Vintilă Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Asta spune mult pentru un cantautor fără Conservator. I se recunoşteau nu numai meritele de interpret, ci mai ales cele de compozitor. "Cântecul ăsta frumos şi cald s-a născut întâmplător. Aveam de făcut o emisiune «tematică» de 1 Mai. Ce să  aduc în emisiune? Într-un volum semnat Tudor Arghezi am dat de poezia «Bade Ioane». Mi s-a părut un elogiu aproape mistic adus ţăranului român, care de-a lungul mileniilor «Şi-a purtat prin veacuri greu povara» cu sânge şi sudoare. L-am sunat pe Mircea. I-au plăcut versurile şi, în 48 de ore, a venit cu chitara şi am înregistrat cântecul", îşi aminteşte Ioana Bogdan.
Citeşte mai multe despre:   mircea

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de