Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toma Laurenţiu, director între 1963 şi 1968, al Clubului studenţesc “303” de la Politehnica Bucureşti, a avut un rol important în promovarea formaţiei Mondial. Ulterior, ca şef la “Grigore Preoteasa”, i-a propus spre difuzare la radio şi tv.
Toma Laurenţiu, director între 1963 şi 1968, al Clubului studenţesc “303” de la Politehnica Bucureşti, a avut un rol important în promovarea formaţiei Mondial. Ulterior, ca şef la “Grigore Preoteasa”, i-a propus spre difuzare la radio şi tv.
Atât la Clubul “303”, cât şi mai târziu la Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa”, unde a fost, de asemenea, director nea Tomiţă, cum i se spunea, i-a prins pe cei de la Mondial la loc de cinste în lista trupelor pentru spectacole, concerte şi discoteci. La început cântau doar piese internaţionale la modă, preluate din repertoriul formaţiilor rock. În 1967, crezând în valoarea lor, Toma Laurenţiu i-a prezentat lui Horvath Dezideriu la Radio-Televiziune şi povestea a urmat cursul firesc al afirmării.
AMINTIRI. Fostul director îşi aminteşte că, în timpul unor repetiţii, baterisul Florin Dumitru a modificat pedala bateriei. Era scumpă... Putea să-i facă referat, spune nea Tomiţă, dar l-a lăsat în pace, mai ales că exista între ei doi şi o oarecare rivalitate. Directorul de atunci avea o prietenă care îl aştepta seara la Podul Cotroceni, iar Florin, trecând o dată pe acolo, i-a “suflat-o”. Ca să nu-l acuze de gelozie, l-a lăsat în pace... De fapt, era o prietenie adevărată între ei toţi. Toma Laurenţiu i-a şi însoţit în multe turnee prin ţară pe Mondiali.
“Cea mai frumoasă amintire este de la Baia Mare, unde a fost un turneu de pomină. Pot să spun cu mâna pe inimă că relaţia româno-maghiară a fost atunci de cea mai bună calitate. Aproape că riscam să fim bătuţi dacă refuzam să stăm la masă, erau deosebit de primitori”, a povestit Toma Laurenţiu.
FESTIVALUL DEDICAT MONDIALILOR
După moartea lui Gabi Drăgan, în 1995, Horvath Dezideriu şi Toma Laurenţiu au avut ideea de a crea Fundaţia Culturală Mondial. Au organizat Festivalul-Concurs Naţional Studenţesc de Pop Rock “Iubire, bibelou de porţelan”, în memoria formaţiei lansate de ei. Mondialii au cântat din nou pe o scenă, spre bucuria fanilor care nu i-au uitat. Din păcate, festivalul a avut doar două ediţii: în 1997 şi în 2002. Cauza: nu s-au găsit bani pentru organizarea altor ediţii, deşi ar fi fost de dorit măcar una aniversară, în această toamnă, la 40 de ani de la prima difuzare în eter a lor.
COMPONENŢA TRUPEI DE-A LUNGUL VREMII
Membrii fondatori ai trupei Mondial au fost: Dragoş Vasiliu (chitară-armonie), Filip Merca (chitară bas, compozitor), Florin Dumitru (percuţie), Gabi Drăgan (solist vocal, compozitor). Ulterior s-au alăturat: Mircea Drăgan (orgă, compozitor, dirijor, aranjor), Gabi Litvin (chitară solo), Radu Stoica (solist 2). Mihai Constantinescu a fost şi el solist în concerte. Au debutat la radio la 26 octombrie 1968, primul disc single l-au înregistrat la Electrecord în 1969, iar primul LP în 1972. În 1970 Dragoş Vasiliu a plecat, locul lui fiind luat de Vlad Gabrielescu. După un an a plecat şi el, urmându-i Iuliu Merca. Doru Tufiş a venit la Mondial în 1974, fiind chitarist, solist vocal, compozitor. În 1977, formaţia s-a autodesfiinţat. În 1998 s-au adunat cei care mai erau în viaţă – Gabi Drăgan şi Florin Dumitru au murit – sau care mai erau în ţară – Gabi Litvin a emigrat în Canada – şi au format noul Mondial. Lor li s-au mai adăugat alte nume ale muzicii, componenţa de astăzi fiind: Mircea Drăgan (orgă), Romeo Vanica (orgă), Dragoş Vasiliu (chitară bas), Doru Tufiş (chitară solo, voce), Mihai Cernea (baterie), Vlad Gabrielescu (chitară acompaniament), Radu Ghencea (solist). La ediţia întâi a festivalului, solist vocal a fost şi Claudiu Mirică.
“VOCEA LUI GABI ÎI ÎNNEBUNEA”
Toma Laurenţiu îşi aminteşte despre succesul Mondialilor: “Erau fantastici pentru vremea aceea din România. Ţinuta lor era extraordinară, iar vocea lui Gabi Drăgan îi înnebunea pe toţi...”. Îşi aminteşte că era să fie arestaţi odată, pe când se aflau în tabăra studenţească de la Izvorul Mureşului, pentru că purtau plete, ca mai toţi tinerii de atunci. Umblau cu agrafele după ei, şi-şi prindeau cu mare artă părul lung, să nu se vadă când înregistrau la televiziune.
