x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Era prea mare pălăria, acum e prea mică

0
Autor: Costin Anghel 18 Ian 2010 - 00:00
Era prea mare pălăria, acum e prea mică
Vezi galeria foto


Când l-au selectat pe Marius Badea pentru rolul lui Niculae Moromete, producătorii puteau doar spera să iasă un lucru bun. La final a fost sigur. Marius a fost cum nu se poate mai bine ales. Şi pălăria de "Niculae Moromete" i-a venit perfect.

Prima dată, au cutreierat tot sudul ţării. Din şcoală în şcoală, din localitate în localitate. Îl căutau pe Niculae Moromete. Când îi ai în distribuţie pe Victor Rebengiuc, Mitică Popescu sau Dorel Vişan, rolul copilului, unul foarte important de altfel, nu putea fi acordat la întâmplare.

MOROMETE ŞAHISTUL
După sute şi sute de audiţii, cea finală s-a desfăşurat la Buftea, în prezenţa regizorului Stere Gulea şi a lui Victor Rebengiuc, rolul lui Niculae Moromete i-a fost acordat lui Marius Badea, de 11 ani din Poroschia, Teleorman. În film, Niculae se chinuia să mergă la şcoală. În realitate, Marius era în lotul naţional de şah... Acum Marius are 36 de ani şi este bancher. Rămâi uimit când vezi pe chipul lui trăsăturile lui Niculae Moromete. Deşi matur, şi-a păstrat multe din liniile lui Niculae. Şi dacă nu ai şti că el a fost copilul din film, ţi-ai da seama imediat! Moromete nu s-a schimbat!

Chiar dacă nu mai are treabă cu lumea filmului, amintirile despre "Moromeţii" sunt vii. "După ce au făcut preselecţiile acestea, unde te puneau să spui o poezie, să dialoghezi cu ei, au rămas la vreo 300 de copii. Aceştia au ajuns la Buftea. Aici a durat povestea vreo 3 săptămâni. În fiecare zi participam la nişte probe şi la sfârşitul zilei ţi se spunea: «Tu pleci acasă, tu rămâi». Până la urmă am rămas vreo 5-6 copii. Atunci, au hotărât să vină şi Rebengiuc, căruia i se atribuise deja rolul principal. Au mai venit încă vreo doi actori şi regizorul.

Au făcut un fel de comisie finală care să decidă cine îl va juca pe Niculae Moromete. Ne-au supus la mai multe probe în acea zi, una dintre ele fiind aceea în care trebuia să jucăm scena cu frigurile, o scenă destul de complicată." Se pare că frigurile l-au cuprins bine de tot. Pe el l-au ales! Din acel moment, aproape un an, viaţa lui Marius Badea s-a schimbat radical. Iar la sfârşit era un alt copil, mult mai matur, mai învăţat.

STOP! ZISE NICULAE
"Filmările la «Moromeţii» reprezintă o experienţă extraordinară. Faptul de a participa la un proiect de o asemenea anvergură şi cu asemenea actori a fost ceva care nu putea decât, ca om, să te îmbogăţească şi de care să-ţi aduci aminte toată viaţa. E singurul film în care am apărut, am şi refuzat să mai fac alte filme, nu am mai vrut, deşi am fost contactat ulterior.

Atunci eu eram în lotul naţional de şah. Eram împărţit între şcoală, filmări şi şah, era foarte greu. În concluzie, a fost foarte frumos. Mi-a plăcut fiecare zi pe care am petrecut-o acolo. Am făcut o echipă cu ei şi m-au tratat nu ca pe un copil, ci ca pe un membru al echipei, ceea ce a fost foarte încurajant pentru mine. Atunci când nişte mari actori te tratează ca pe un egal al lor, pentru că asta s-a întâmplat de fapt, capeţi o încredere foarte mare."

Crede că sentimentul de a face parte dintr-o echipă l-a ajutat să facă un rol bun. Spune asta, dar apoi face o mărturisire de rămâi... mască! "Eu nu sunt foarte mulţumit de rolul făcut, vă spun foarte sincer, eu am declarat la premiera de la Scala, când toată lumea aştepta să vadă ce declarăm fiecare, eu am urcat pe scenă şi le-am spus că aş vrea să mai facem filmul o dată, pentru că nu mi-a plăcut. Toată lumea a râs, toţi m-au felicitat, dar eu am zis că nu, nu-s mulţumit. Aş fi văzut altfel anumite scene."

Pe platourile de filmare s-a înţeles extraordinar cu toată lumea. Îşi aduce aminte cum se folosea din plin de drepturile pe care Stere Gulea i le dăduse. "Să vă dau un exemplu. Evident, tatăl meu a venit de mai multe ori pe platou. Prima oară când a venit a rămas «interzis» când a văzut că eu opresc filmările. Aveam dreptul să opresc filmările dacă ceva nu-mi convenea. Spuneam «Stop» şi o luam de la capăt. Aveam aceleaşi drepturi ca - Rebengiuc. Gulea mă încuraja să fac asta. A fost un regizor excepţional şi un psiholog foarte bun. Acum, matur fiind, îmi dau seama că nu este uşor să lucrezi cu un copil, chiar cu mai mulţi copii. El a ştiut să scoată din fiecare ce trebuia."

DE PE BĂNCILE ŞCOLII LA COADA OII
Uneori este dificil şi pentru "oamenii mari" să intre în pielea personajelor, să se potrivească perfect cu acestea. Ce am putea zice de un copil de doar 11 ani, într-un rol complicat?

"Eu am crescut într-o comună la ţară, dar nu aveam nici o legătură cu lumea satului din Moromeţii, cu ce se întâmpla acolo. Habar nu aveam de nimic. Copilăria mea însemna şah de la 7 ani şi plecat în turnee cu lotul naţional. Eu nu mă jucam cu copiii pe stradă, nu aveam timp, studiam 5 ore pe zi şah. Nici măcar nu ştiam jocurile copiilor de atunci. Din punctul acesta de vedere a fost dificil. Deşi bunicul meu a avut oi, eu nu l-am prins, n-am crescut într-un mediu cu animale. N-am avut oi, vaci, nici măcar un porc n-am avut în curte, nimic! Tata lucra la fabrică, mama la un abator, nu aveam nici o legătură cu nimic, dar m-am adaptat.

Cu Bisisica la filmări a fost complicat. Vă daţi seama că a trebuit să stau un pic să înţeleg care-i treaba cu oile. Am făcut cum am putut mai bine. Îmi aduc aminte scena în care trebuia să le dau afară, să le trimit la păscut. Practic eu dădeam în ele, se vedea clar că habar nu aveam ce trebuie să fac cu oile, dar până la urmă a fost şi bine. Eu, în film, trebuia să urăsc oile. Nu suportam să mă duc cu oile. A fost foarte bine, pentru că dădeam cu atâta ură... habar nu aveam ce trebuia, dar dădeam!" Omul Marius mergea la lotul de şah, Niculae abia ajungea la şcoală.

 

"Este o paralelă interesantă. Atunci a fost foarte complicat să ţin toate bilele acestea fierbinţi în mână. Au fost episoade amuzante în perioada filmărilor. Chiar dacă eram mic, am realizat până la urmă ce se întâmpla. Filmările presupuneau o muncă de zi de zi, ce putea însemna pentru tine ca şi participant o muncă efectivă de doar 30 de secunde, dar toată ziua trebuia să fii acolo.

Am văzut lucrul acesta şi pe parcursul filmărilor am ajuns să-i spun acest lucru regizorului. «Domnu' Gulea, eu nu pot să vin zi de zi la filmări, pentru că mai am şi alte obligaţii.» Până la urmă, a fost cum a vrut Niculae Moromete. Pardon! Marius!

ÎNTRE MARIUS ŞI NICULAE
Până la film, Marius mergea la şcoală fără probleme, lua note bune, era în grafic. De când au început filmările la "Moromeţii", puştiul din Poroschia se chinuia să meargă la şcoală mai ceva decât Niculae! Totuşi, el recunoaşte că soarta copilului din film era mult mai dificilă decât viaţa lui. "Niculae Moromete, ca orice copil din vremea aceea, avea o viaţă extrem de grea şi era foarte dificil să supravieţuieşti spiritual. Material să zicem că aveau ce mânca, dar spiritual era foarte greu. Nimeni nu se preocupa de latura aceasta.

Ei, copilul ăsta a vrut să facă altceva decât se întâmpla atunci. Practic, era ceva împotriva curentului, o luptă totală împotriva vieţii care i se pregătea. Cu foarte multă voinţă, ăsta este până la urmă mesajul filmului, reuşeşti, chiar dacă toate sunt împotriva ta."

Lui Moromete, treaba cu şcoala i-a reuşit până la urmă, lui Marius aproape i s-a înfundat. Ce aveau însă amândoi în comun? Până la film (Marius) şi până la premiere (Niculae) nici copilul nici personajul nu purtaseră pălărie. Prima dată le-a fost prea mare, apoi, pe măsura dorinţei lor de reuşită... prea mică!

"Şcoala nu prea a existat în perioada asta. Abia reuşeam să fug de la filmări, să zicem 4 zile pe lună. Era foarte greu. Şi la şcoală nu toţi profesorii îmi dădeau credit. Unii aveau înţelegere totală, alţii înţelegeau până la un punct şi aveam profesori care erau total împotrivă! Li se părea lor că sunt nu ştiu ce vedetă şi că fac eu pe vedeta şcolii. Dar nu eram nici o vedetă. Începusem să merg pe un drum şi nu mai aveam ce să fac, trebuia să merg pe el. Li se părea că dacă nu vin la orele lor, îi tratez nu ştiu cum. Mă tratau foarte dur! Am avut de dat şi trei teze într-o zi!"

MOROMETE A FOST, LA FEL A RĂMAS
"Pe mine, Moromeţii m-a îmbogăţit! Orice experienţă te îmbogăţeşte, or Moromeţii nu a fost o experienţă mică, dimpotrivă! A fost ceva total inedit pentru mine. A fost posibilitatea de a cunoaşte nişte oameni deosebiţi de la care am avut ce să învăţ; una peste alta m-a îmbogăţit din toate punctele de vedere. Eram recunoscut după apariţia filmului şi practic mulţi din oraş şi din judeţ mă cunosc şi acum datorită filmului.

Practic, a rămas ca un timbru. Am prieteni care şi acum îmi spun Moromete! Am un amic la Bucureşti care de fiecare dată când mă sună mă întreabă ce face Bisisica..."

Acum trei ani au fost la Talpa, acolo unde s-a filmat Moromeţii. O parte din echipă. "Eu, Rebengiuc, Gulea, Luminiţa Gheorghiu şi alţii. M-a sunat Gulea şi mi-a spus că vor să facă un DVD. Am fost acolo, am filmat. Am făcut undeva la vreo 30 de minute. E ultima oară când am fost acolo. Intro-ul acela e practic un dialog liber la faţa locului în care noi depănam amintiri, povesteam de la filmări şi discutam practic despre fiecare detaliu şi loc din curte şamd.

Toate lucrurile acestea s-au filmat. Plus un mini interviu cu mine şi unul cu Stere Gulea despre tot ce a însemnat filmul".


"Rămân surprins chiar şi acum, după 23 de ani, câtă lume apreciază filmul, câtă lume mă felicită încă şi mă cunoaşte datorită filmului. Am constatat că e unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei româneşti"
Marius Badea

"Evident, tatăl meu a venit de mai multe ori pe platou. Prima oară când a venit a rămas «interzis» când a văzut că eu opresc filmările. Aveam dreptul să opresc filmările dacă ceva nu-mi convenea. Spuneam «Stop» şi o luam de la capăt"
Marius Badea

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   moromeţii,   dvd

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de