x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nicu reloaded, Mony însă nu

0
Autor: Alex Revenco 17 Noi 2008 - 00:00

Înainte de plecarea lui Bordeianu, Phoenix a conceput prima operă rock din România intitulată "Omul 36:80".



În 1968, împreună cu Teatrul de Stat din Timişoara, Phoenix lucrează la prima operă rock din România, Omul 36:80, pe muzica lui Bordeianu şi textele lui Victor "Paulie" Şuvagău. Un an mai târziu e înregistrată pentru tv "Lumina zorilor", apoi "Ulciorul", "Mamă, mamă", "Vânt hain". La primul Festival Pop organizat de Club A, al studenţilor arhitecţi, Phoenix prezintă o variantă de 80 de minute a operei rock Omul 35:80 şi obţine Premiul pentru originalitate. Urmează al doilea EP, cu patru piese originale, pe muzica lui Bordeianu & Covaci, cu texte semnate de Bordeianu ("Nebunul cu ochii închişi"), Paulie Şuvagău ("Totuşi sunt ca voi") şi Victor Cârcu ("Floarea stâncilor", "Ar vrea un eschimos").

ÎN PRAGUL DESTRĂMĂRII. Ambele EP-uri Phoenix se vând ca pâinea caldă, formaţia timişoreană având, la nivel naţional, cota cea mai ridicată în rândul tinerilor. Fiind considerat "exemplul negativ nr. 1" din Timişoara, lui Bordeianu i se aprobă cu bucurie cererea de emigrare în Statele Unite, în timp ce Phoenix e în pragul destrămării. Bela Kamocsa şi Dorel Vintilă Zaharia (venit în locul lui Pilu) părăsesc şi ei formaţia. "Când a plecat Mony, pentru mine istoria Phoenix a luat sfârşit." (Bela Kamocsa). Astfel, cea mai iubită formaţie din Timişoara îşi încetează total activitatea, iar Covaci gândeşte diferite variante de refacere.

CORNEL CHIRIAC. În drum spre New York, Bordeianu face o escală de o lună la München. Acolo, ţine neapărat să-i facă o vizită lui Cornel Chiriac, DJ-ul de suflet al românilor acelor vremuri. Apoi, în studiourile Europei Libere are loc un jam session memorabil, cu participarea lui Mugur Winkler (ex-Sideral Modal Quartet) – chitară, backing vocals; Pilu Ştefanovici (ex-Phoenix) – tobe; Cornel Chiriac – banjo celesta şi Mony Bordeianu – voce, chitară. Istoricul jam este înregistrat la data de 12 august 1970 şi conţine piesele: "Baby, this is a song for you", "That’s the way I like it", "Into faraway", "Song of freedom".

NOUL PHOENIX. În acel timp, la Timişoara, Covaci, alături de Spitzy Reininger – clape, Zoltan Kovacs – chitară bas, Cornel "Ţulă" Liuba – tobe şi Laurenţiu Butoi – flaut, oboi, repeta noi piese, inspirate din folclorul arhaic, cu un sound rock modern. În mai 1971, noul grup participă la al
II-lea Festival Club A, unde obţine premii individuale, acordate instrumentiştilor. Apoi, Kovacs şi Liuba trec la formaţia Clasic XX, iar Phoenix este, practic, desfiinţată a doua oară, repetându-se situaţia de după plecarea lui Mony. Dar Covaci nu se lasă şi are puterea să refacă iarăşi formaţia, cu Josef "Ioji" Kappl (student Conservator), ex-Clasic XX – bas, vioară, block flute, voce; Mircea Banicu (student Arhitectură) – solist vocal şi Costin Petrescu (student Arte Plastice), ex-Olimpic 64 – tobe.

VREI FOLCLOR? Despre cum s-a făcut "trecerea" de la rock urban la rockul inspirat din folclor îşi aminteşte Nicu Covaci: "Suntem una dintre puţinele formaţii preocupate de etnia noastră. În anii ’60 eram încă tributari muzicii vestice, cântam din Beatles, Rolling Stones, chiar şi compoziţiile noastre de atunci – de exemplu, «Hei tramvai» – erau uşor spre Beatles. Am schimbat foaia din anii ’70.... «inspiraţi» de «iubitul conducător»... Din clipa când a apărut  «Cei ce ne-au dat nume»  stilul nostru s-a schimbat. Am reuşit să facem ceva de care sunt mândru: o sinteză între folclorul autentic românesc şi modul de exprimare modern. De altfel, noi cântăm rock, iar acest rock are vigoarea de folclor, şi culoarea, şi patina. Îi felicit pe cei care şi-au dat seama că într-adevăr ne potrivim în această conjunctură."

"Am schimbat foaia din anii ’70, când Ceauşescu a cerut ca toată cultura românească să se inspire numai din folclor. Atunci am spus: «Vrei folclor, păi,îţi dăm noi folclor!». Şi ne-am băgat în folclorul precreştin, folclorul adevărat românesc şi am studiat câţiva ani de zile"
Nicu Covaci

"Erau în trupă nemţi, unguri, români şi eram foarte buni prieteni. Locuiam cu toţii în acelaşi cartier şi majoritatea am crescut cu mame, deci un grad mai mare de libertate, pentru că se ştie că mamele sunt mai îngăduitoare cu băieţii. În plus, cu toţii făceam sport, eram înscrişi la şcoli superioare, aşa că formam o adevărată gaşcă. Pe vremea aceea, visul nostru era să plecăm din ţară"
Bela Kamocsa

"Mă pregăteam să fiu arhitect. Când Covaci a venit la mine şi mi-a spus «Tu eşti prea bun ca să faci meseria asta», s-a produs declicul. Deşi, ca să fiu sincer, multă vreme nu am crezut în spusele lui... nu-mi permiteam să gândesc cu atâţia paşi înainte cu câţi a gândit el. Dar iată că lucrul acesta s-a confirmat"
Mircea Baniciu  


Erlend Krauser

Fratele lui Dieter "Dixie" Krauser, Erlend, a fost membru Phoenix şi a participat la "marea evadare". În Germania a continuat să cânte cu Phoenix (Transsylvania Phoenix) şi împreună cu Joji Kappl şi Ovidiu Lipan în formaţia Madhouse. Împreună cu Kappl s-a alăturat formaţiei Lake, apoi a colaborat cu Goombay Dance Band, Taco, Ricky Shane, Putting On The Ritz, Roter Mund. Membru al formaţiei James Last Orchestra (din 1992), Erlend este implicat în ultimii ani în diferite proiecte de jazz, participând la festivalurile de gen de la Gărâna şi Timişoara.
Citeşte mai multe despre:   Phoenix,   covaci

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de