Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Munţii noştri aur poartă... Dar şi câmpiile, şi dealurile, şi ţărmul mării, aşa cum dovedesc cele vreo 50 de tezaure,descoperite pe plaiurile mioritice.
Gumelniţa. Moigrad. Pecica-Rovine. Şmig. Galeşu. Hinova. Sacoşu Mare. Hodiş. Perşinari. Măcin. Galeşu-Poarta Albă. Ostrovu Mare. Stânceşti. Cucuteni-Băiceni. Poiana-Coţofeneşti. Porţile-de-Fier. Buneşti-Avereşti. Callatis. Histria. Tomis. Apahida. Cluj-Someşeni. Pietroasa. În aceste locuri şi în multe altele, săpăturile arheologice sau hazardul au scos la iveală bogate vestigii de aur lucrate în urmă cu mii de ani. Obiecte de podoabă sau de cult, pumnale, cupe, vase strălucesc astăzi în vitrinele din Sala Tezaurului de la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR).
Unul dintre cele mai mari tezaure de aur găsite pe teritoriul românesc este cel de la Hinova, judeţul Mehedinţi. Din fericire, arheologii au fost cei care l-au scos la lumină în vara anului 1980. În timpul unor săpături la castrul roman de acolo, ei au dat peste vestigii mult mai vechi ale tracilor nord-dunăreni din epoca fierului: peste 900 de obiecte de podoabă şi 8.765 de paiete de aur cu o greutate totală de 4,9 kilograme de aur. Expertizele prin metode nucleare, realizate de MNIR în colaborare cu Institutul Central de Fizică şi Universitatea Bucureşti, au arătat că aceste comori au fost lucrate cu aur din Munţii Apuseni.
"CLOŞCA" ŞI POVESTEA EI ZBUCIUMATĂ
Cel mai vestit tezaur descoperit pe meleagurile noastre este fără doar şi poate cel de la Pietroasa, supranumit "Cloşca cu puii de aur". Datează din perioada migraţiilor şi a fost atribuit de arheologi goţilor. Destinul a făcut ca doi ţărani care luau piatră de pe dealul Istriţa, la nord de Pietroasa, să descopere comoara în primăvara lui 1837. Cei doi au acţionat după dictonul "ce-am găsit al meu să fie" şi au pitit aurul în pod. După un an l-au vândut pe nimic unui antreprenor.
Acesta a zdrobit piesele cu toporul, ca să le poată duce mai uşor la bijutier. Numai că taina comorii a fost dezvăluită şi autorităţile au intrat pe fir. Din păcate, din cele 22 de piese, pe care ţăranii au declarat că le-au găsit, s-au recuperat doar 12, în greutate totală de aproape 19 kilograme, potrivit datelor MNIR. Din acestea, cinci sunt lucrate numai din aur: un platou mare, o cană, o pateră şi două colane, unul simplu şi altul cu inscripţie. Iar alte şapte sunt împodobite şi cu pietre preţioase - două vase poligonale, un colan şi patru fibule (din care una mare, de 27 de centimetri, reprezentând o pasăre de pradă, două mijlocii şi una mai mică, piese care i-au inspirat pe oamenii din popor să boteze tezaurul "Cloşca cu puii de aur").
Piesele poartă pe "trupurile" lor frumoase cicatricele provocate de lăcomia şi prostia celor care şi-au arogat proprietatea. Platoul mare, cu diametrul de 56 cm şi o greutate de peste 7,6 kg, a fost rupt în patru. Iar cana a trebuit recompusă din mai multe fragmente. Mare parte dintre pietrele preţioase s-a pierdut în urma tentativei de aplatizare a obiectelor. "Cloşca" a trecut prin grele încercări şi după intrarea în proprietatea statului: în 1872 a fost furată şi distrusă parţial - cel mai afectat a fost colanul cu inscripţie care a fost rupt şi parţial topit. În 1917, comoara de la Pietroasa a luat drumul Moscovei cu Tezaurul şi a fost "repatriată" abia în 1956.
COMORILE DE LA APAHIDA
Un alt tezaur impresionant din aur a fost descoperit la Apahida, în apropierea oraşului Cluj, în trei morminte princiare atribuite gepizilor. Potrivit specialiştilor Muzeului Naţional de Istorie a României, primul mormânt a fost descoperit în 1889, în timp ce se lua pietriş dintr-o zonă mărginaşă a Apahidei. Din inventarul mormântului s-au păstrat mai multe obiecte din aur, o fibulă cruciformă cu butoni în formă de ceapă, o brăţară cu capetele îngroşate, trei inele, o cataramă de centură şi o a doua cataramă mai mică, cinci pandantive cu clopoţei, o bandă şi mai multe aplice, potrivit unei prezentări publicate de Rodica Oanţă-Marghitu pe site-ul MNIR.
A doua descoperire a fost făcută tot întâmplător în octombrie 1968 de muncitorii care săpau groapa de fundaţie a unui stâlp de înaltă tensiune. Aceştia au găsit piese din aur cu o greutate totală de circa 900 de grame pe care şi le-au însuşit. Abia în februarie 1969, autorităţile le-au aflat taina şi au recuperat o parte din obiecte, circa 800 de grame de aur. Arheologii au mai adus la lumină garniturile a două "gentuţe", 15 piese de joc şi câteva piese care decorau probabil mânerul şi teaca unei spade. Din cel de-al treilea mormânt, singura piesă păstrată este o cataramă mare din aur, găsită în 1979 de un copil în pământul excavat pentru fundaţia clădirii poştei din localitate.
Podoabe domneşti
Printre comorile din tezaurul istoric de la MNIR se numără şi o pafta (foto) - închizătoare de centură - descoperită la Curtea de Argeş în mormântul voievodului Vladislav I Vlaicu. O adevărată operă de artă, paftaua reprezintă un castel în miniatură în centrul căruia se află o lebădă cu cap de femeie. Castelul are şi două balcoane din care se iţesc silueta unui cavaler şi cea a unei doamne. O altă piesă din vremea domnitorilor este un tetraevangheliar cu coperţile ferecate în aur, dăruit de domnitorul Constantin Brâncoveanu Mănăstirii Horezu. Ferecătura este o capodoperă ieşită din mâinile meşterului Sebastian Hann în 1709.
Lingoul cu "Ştampile"
Dacă în tezaurul Băncii Naţionale sunt lingouri de aur, tezaurul istoric nu putea să fie mai prejos. În una dintre vitrine străluceşte o bucată micuţă de aur cu "ştampile" pe ea. Nu arată ca un lingou clasic şi probabil nu l-aş fi remarcat dacă nu-mi atrăgea atenţia muzeografa care mă însoţea. Lingoul (foto) a fost descoperit la Feldioara, în judeţul Braşov. A mai avut un frate geamăn. Piesa datează din perioada romană târzie, după una dintre ştampile care reprezintă trei împăraţi romani. Mai exact din perioada împăratului Teodosiu. Pentru a câştiga bunăvoinţa goţilor, el le trimitea cadouri. Se pare că lingourile descoperite la Feldioara au legătură cu aceste "atenţii".
