Teatrul din Pod

"Podul este prima mea casă".Asta simte Cătălin Naum, mentorul a generaţii de studenţi care, in ultimii 37 de ani de cănd le este profesor şi regizor al Teatrului Podul, au ajuns nume de referinţă ale scenei.

"Casa Studenţilor, «Casa», este a doua mea casă. Podul este prima mea casă".

Asta simte Cătălin Naum, mentorul a generaţii de studenţi care, in ultimii 37 de ani de cănd le este profesor şi regizor al Teatrului Podul, au ajuns nume de referinţă ale scenei. De aici au pornit, s-au format şi au crescut actori ca Mircea Diaconu, Stelian Nistor, Gheorghe Visu, Claudiu Bleonţ, Adrian Titieni, Florin Zamfirescu, Dan Bordeianu, Adriana Trandafir, Mihai Călin sau Geanina Corondan.

DIFERIT. Toţi au ales Podul pentru că au văzut in acest teatru puntea ce uneşte permanent două suflete, al actorilor şi al spectatorilor. De fapt, asta şi incercau să facă, in 1967, căţiva studenţi de la IATC, printre care Magda Bordeianu, Dan Micu şi Olga Delia Mateescu, atunci cănd au decis să transforme etajul patru al Casei Studenţilor intr-un spaţiu neconvenţional de teatru, renunţănd pentru prima dată la clasica scenă italiană, cea care impunea o barieră fizică intre actori şi spectatori. Se năştea astfel primul pol al mişcării teatrale neconvenţionale. Incă de la prima reprezentaţie a Podului, in spectacolul de inspiraţie folclorică "Ritmuri", s-a abordat folosirea simultană a mai multor spaţii de joc ce erau configurate prin schimbarea amplasamentului publicului.

CENZURA. La Podul s-au făcut mereu experimente, s-au creat mereu alte modele de exprimare artistică, dar nu s-a renunţat niciodată la ce este esenţial in teatru: relaţia actor-spectator, mesajul ce uneşte scena şi publicul intr-un spaţiu aparte, dincolo de cuvinte. Poate tocmai de aceea, Teatrul Podul reuşea, in perioada Romăniei Socialiste, să reprezinte şi o modalitate de eludare a cenzurii.

Cu toate acestea, unul dintre spectacolele sale cu tentă anticomunistă aproape că i-a adus desfiinţarea, iar reprezentaţiile au fost suspendate pentru o vreme. Nimic n-a reuşit insă in 40 de ani să cenzureze spiritul Podul, spirit ce s-a dovedit molipsitor. La Preoteasa, in afară de Podul, a mai existat dintotdeauna incă o trupă de teatru: Teatrul Rotund, apoi Alma, iar acum Studio 24. Rivalitatea creată a fost insă mereu frumoasă şi a inspirat spectacole de referinţă.

"In facultate mi-am petrecut mai mult timp la «Grigore Preoteasa» decăt la cursuri; alt loc care a concurat cu «Centrul» a fost doar Clubul ASE-ului, unde ne făcusem un studio de teatru, similar ca spaţiu de joc cu Podul"

Irina Gazibar, Trupa de teatru a Facultăţii de Cibernetică - Teatrul CIB

Studio 24

Dacă la inceputul anilor ’80 rivalul Teatrului Podul la Casa Studenţilor era Teatrul Alma, astăzi Podul işi dispută audienţa in răndul studenţilor cu Studio 24. De peste 18 ani, Compania de Artă Studio 24 s-a remarcat in toate festivalurile studenţeşti prin spectacole neconvenţionale, imbinănd dansul contemporan cu muzica, poezia, teatrul şi proiecţiile video, cucerind nenumărate premii.

Este prima trupă de artişti amatori care a susţinut in Romănia spectacole stradale. iar succesul său este incontestabil. (I.D.)

Deşi la inregistrările din 1981 pentru "discul cu hepatită" (porecla albumului ce trebuia să aibă titlul "Tristeţi Provinciale"), piesa a trecut de cenzură, ulterior n-a mai fost pe placul autorităţilor, pentru că interpretarea lui Baniciu făcea trimiteri subtile la plecarea Phoenixului