Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Despre versuri, Revoluţie şi Liviu Tudan, cu poetul George Stanca.
Despre versuri, Revoluţie şi Liviu Tudan, cu poetul George Stanca.
La început, i se părea îngîmfat. Nu-şi mai aminteşte cum a ajuns să-l placă pe Liviu Tudan. Cert e că George Stanca a început să scrie versuri pentru trupa Roşu şi Negru. „Liviu Tudan îmi spunea că intuiesc ce vor ei să spună. Îmi dădea melodia pe o bandă de magnetofon şi îmi zicea: «Aici aş vrea să fie ceva cu marea, aici despre natură». Îmi sugera melodia.“ De unde venea inspiraţia şi aparenta uşurinţă cu care George Stanca scria versuri? „Nu ştiu, e ca şi cum m-aţi întreba de ce iubiţi o femeie. E un fluid“, spune acesta. Aşa s-au născut melodiile „Val de mare“ şi „Semnul tău“. În cazul ultimei piese, Mircea Vintilă îl ironiza pe George Stanca pentru că a introdus prea multe siflante în text, ştiind că Tudan era cam sîsîit. „Mă acuza că făceam asta intenţionat“, spune amuzat George Stanca.
MUZICA REVOLUŢIEI. În seara de Crăciun, cînd George Stanca abia scăpat de la Jilava, auzind ştirile confuze de la televizor, cînd se trîmbiţau informaţii că sînt zeci de mii de morţi, în special copii, s-a născut o altă poezie – „Crăciun însîngerat“: „I-am dictat-o la telefon lui Liviu, apoi, în nici o oră, el a compus şi cîntecul. A interpretat-o la pian, tot în aceeaşi seară. Am ascult-o în telefon. Era răscolitoare“.
Următorul pas a fost să-l contacteze pe preşedintele Televiziunii, Aurel-Dragoş Munteanu, rugîndu-l să difuzeze videoclipul pe care urma să fie regizat de Anghel Mora (folkistul Mihai Diaconescu). Materialul a fost senzaţional. „A fost difuzat în fiecare zi de 22 decembrie pe TVR, trei-patru ani la rînd, pînă cînd acest cîntec, Revoluţia şi copiii noştri morţi au devenit de rahat în ochii românilor. Cu asta s-a scris istoria trupei.“
Finish-ul. Videoclipul a fost ultima suflare a trupei.
„A fost ultima colaborare cu Liviu, care dădea în brînci în TVR şi care era din ce în ce mai discret: nu mai apărea în public, se retrăsese în studio şi suferea. Într-o seară minunată, cînd ne-am întîlnit la Club A, Ţăndărică şi Brandes erau veseli, iar Liviu, care era cu noi, nu. L-am întrebat: «Ce e cu tine, Liviu?»; mi-a răspuns: «Georgică, nu mai apuc să trăiesc doi ani».“
