Trupa nouă

Roşu şi Negru a apărut în peisajul muzical al anilor ’60-’70 ca o... să-i zicem minune. Cu un lider puternic şi membri de valoare.

Roşu şi Negru a apărut în peisajul muzical al anilor ’60-’70 ca o... să-i zicem minune. Cu un lider puternic şi membri de valoare.

O formaţie de Beat. O trupă care aducea muzica “din afară” în cluburile, restaurantele şi urechile românilor. Ce a însemnat “Roşu şi Negru”? De ce este o trupă legendară pentru fanii muzicii rock din România? Doru Ionescu, cunoscut realizator de televiziune, o adevărată “enciclopedie muzicală”, vorbeşte despre aceşti pionieri.

BEAT-UL ROMÂNESC. “Roşu şi Negru este una dintre trupele-pionier ale rockului românesc şi ale beat-ului românesc, pentru că a apărut prin ’65, cînd pe atunci nu se spunea rock. Numele lor l-au primit... la un Revelion. Erau îmbrăcaţi în roşu şi în negru, au cîntat la un Revelion şi aşa le-a rămas numele. Iniţiatorul a fost Nancy Brandes, pe numele lui Silviu Brandes. Trupa a avut trei perioade de existenţă diferite cu Nancy Brandes. În prima perioadă, perioada de Beat, din Bucureşti, au cîntat avînd ca solist pe Dan Mutaşcu sau pe Mirabela Dauer. Perioada a doua începe cînd Nancy a părăsit Bucureştiul pentru a-şi continua studiile muzicale la Conservatorul din Iaşi. El avea pe atunci o Triolă – un instrument cu clape. De acolo l-au racolat şi pe Ţăndărică, un puşti de 14 ani. În Israel el este un one man-show, un om de divertisment. Nancy a ajuns mare acolo, cunoscut. El este puţin altfel, întotdeauna trebuie să fii atent, pentru că orice răspuns al lui are şi o poantă.”

DOI MUZICIENI SE ÎNTÎLNESC. Cînd Nancy Brandes, Nicky Dorobanţu şi Florin Marcovici începuseră studiile la Conservatorul din Iaşi, în oraş îşi făcea apariţia şi Liviu Tudan, muzician de geniu. Venea tot din Bucureşti. Activa în trupa Sideral. Atitudinea rebelă, pletele şi blugii i-au făcut pe cei de la Conservatorul din Bucureşti, în 1969, să-l mute disciplinar la Iaşi. Sperau să-l schimbe. Nu au făcut decît să-i ofere un teren, poate şi mai fertil pentru geniul lui, pentru dorinţa de a aduce muzica de calitate în inimile oamenilor. Liviu Tudan i-a cunoscut pe cei din Roşu şi Negru şi aşa a început o colaborare de excepţie.

FESTIVALURILE AFIRMĂRII. “La primul Festival de muzică pop în 1969, la Bucureşti, Liviu Tudan a venit împreună cu Roşu şi Negru. Au luat mai toate marile premii ale festivalului. Ei au avut atunci o lucrare deosebită. Începea moda lucrărilor conceptuale de mari dimensiuni, opere rock chiar. Au făcut o suită după Full Prayers, «Nebunii care cred». Liviu îi spunea dramă lirică free. Ei preluau foarte mult şi apoi prelucrau, luau în special de la Blood Sweet and Tears, pentru că erau în vogă. Am găsit odată o preluare după formaţia aceasta, Leopardul din Kilimanjaro, cu textul lui George Pruteanu. Apăruseră suflătorii, ei aveau suflători de la Conservator şi le era foarte uşor. Au lucrat cu Sabin Păuţa, de la Conservator. Primul concert de rock simfonic a fost dat de Roşu şi Negru, la Iaşi. În 1970, Liviu pleacă din formaţie şi se întoarce la o altă formaţie, în Bucureşti, Metronom. El avea o situaţie mai delicată, pentru că făcea naveta. În ’71, Roşu şi Negru a venit iar la festival, tot cu o lucrare deosebită, ceva conceptual, gen operă rock de mari dimensiuni, «Soare şi vînt». Au luat iar premii. Liviu Tudan a luat şi el premii cu «Sinestezie», lucrarea celor de la Metronom. Urmează o perioadă mai confuză. Prin ’74-’75 s-a spart gaşca. În ’77, Liviu Tudan a reînfiinţat Roşu şi Negru”, povesteşte Doru Ionescu.