x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iuliu Merca a dat Semnalul

0
Autor: Alex Revenco 22 Sep 2008 - 00:00

După “Index ’66”, “Cromatic” şi “Mondial”, în 1977, Gyulo revine la Cluj formînd trupa sa de suflet, Semnal M.

După “Index ’66”, “Cromatic” şi “Mondial”, în 1977, Gyulo revine la Cluj formînd trupa sa de suflet, Semnal M.


Paul Ciuci – Compact: “Un muzician adevărat”: “Trupa Semnal M, condusă de Iuliu Merca (sau  «Gyulo» cum îl poreclisem noi), a reprezentat prima formaţie de talie internaţională din România. Ei au avut multe concerte în Occident. Sfinx, Phoenix şi Semnal M erau cele mai valoroase trupe româneşti. Gyulo era cel mai bun interpret de blues la chitară, înainte de A.G. Weinberger. În 1981, cînd noi de-abia apărusem, el a fost primul care ne-a încurajat”.

 
TATĂL BANCURILOR. “Nu suferea de grandomanie şi era foarte sincer. Îţi spunea în faţă ce gîndea. Gyulo era un tip cinstit, onest şi un adevărat prieten. El a fost «Tata Bancurilor», înainte de Teo Peter. Ei, acum, «dorm în pace». Cînd am fost la Cluj, am fost la Teo şi, pe urmă, la Gyulo. Era un prieten devotat şi foarte sincer. Îţi spunea în faţă ce gîndea. O calitate pe care puţini o au… Ştia să vorbească şi pe «limba ţăranilor» şi pe «limba intelectualilor». Ne-am înţeles foarte bine. A murit în 1999, în acelaşi an în care a avut loc eclipsa. Cînd am primit vestea eram pe drum. Moartea lui reprezintă o mare pierdere. A murit «Un muzician adevărat». Avea un magnetism care te atrăgea. În anii ’80-’81, la «Continental», în Cluj, sau «Conti» cum îi spuneam noi, la concertele lor, biletele se vindeau cu două săptămîni înainte. Într-o seară, noi trebuia să cîntăm la «Chios». Ca să ne încurajeze, el a intrat, a pus mîinile pe bar şi a spus: «Daţi-i drumul, măi ficiori!». Noi simţeam în aer o vibraţie. El şi cu Doru Tufiş au avut primele chitare «Fender» din România. Era un tip foarte generos.” 


OMUL-PRIMĂVARĂ. Cristi Minculescu – Iris: “L-am cunoscut în ’82, în decembrie, cînd, chiar dacă era foarte răcit, a venit să ne vadă pe noi, cei de la Iris, în concert la Casa Studenţilor din Cluj. Întîlnirile noastre, foarte rare, erau presărate cu o puzderie de bancuri. M-a impresionat teribil optimismul său, faptul că emana foarte multă bunădispoziţie, era o prezenţă tonică indiferent de conjunctură şi de context. Cînd apărea Iuliu, venea primăvara. Şi am cîntat la Cluj imediat după moartea sa. Ne-a chemat Fane Nagy şi am cîntat piesele noastre pentru Iuliu în toamna anului în care a murit. S-a stins foarte repede. Iar noi am pierdut un muzician de geniu. Am pierdut un camarad de breaslă. Iar creaţia sa este irepetabilă. Întotdeauna este demn de luat în seamă omul şi muzicianul Iuliu Merca. Nici acum nu îmi vine să cred că a plecat dintre noi. Era un tip foarte hîtru, plin de umor. Prin moartea sa, el a lăsat un gol care nu va fi umplut niciodată. Era un exemplu demn de urmat, fiind un chitarist, un vocalist, dar, mai ales, un om de excepţie. Nu reuşea niciodată să fie trist”.

 
CALE. Adrian Ordean – Compact: “Pe Iuliu (pe Iuliu sau «Gyulo» cum îi spuneam noi), l-am cunoscut personal în anii ’78-’79. Înfiinţasem o trupă, «Riff» şi am mers aproape 2 ani cu Semnal M prin turnee. L-am cunoscut foarte bine. Te fascina cu adevărat. Cînd cînta el, rămîneai cu gura deschisă. Exercita o mare putere asupra sălii. Era celebru pentru glumiţele lui. Era înzestrat cu un simţ al umorului ieşit din comun, era foarte acid. Era un adevărat prieten de la care aveai numai de învăţat. Timp de un an, un an şi jumătate am simţit spiritul competiţiei care se ducea între noi. Gyulo a fost o cale de urmat. În ultima parte a vieţii sale, ne-am întîlnit la mine în studiou, unde a înregistrat cîteva piese”.


DAR DIVIN. Fane Nagy – Semnal M: “Nu pot să uit cum, înainte de concert, Iuliu stătea în spatele scenei, cu chitara agăţată de gît şi cu nădragii prea largi ce atîrnau pe el. Îi ziceam: «Vezi, măi, că iar îţi cad nădragii». El dădea din cap: «Bine, bine!», se trăgea de brăcinari şi urca pe scenă. Nu exagerez deloc atunci cînd spun că Iuliu a fost un dar de la Dumnezeu pentru România”.


“Unul dintre cei mai muzicali compozitori din România, practic aproape toate piesele lui ajungînd hituri; să nu uităm că în anii ’80 «Moara» a prins un loc în topul britanic. A fost o fîntînă nesecată de muzică şi i-a învăţat şi pe alţii”
Adrian Berinde 

 
“Întîlnirile noastre erau presărate cu o puzderie de bancuri. M-a impresionat teribil optimismul său, faptul că emana multă bunădispoziţie, era o prezenţă tonică indiferent de conjunctură şi de context. Cînd apărea Iuliu, venea primăvara”
Cristi Minculescu

Citeşte mai multe despre:   iuliu,   semnal m,   gyulo

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de