x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bucuria de a cânta

0
Autor: Costin Anghel 30 Mar 2009 - 00:00
Bucuria de a cânta


Săli întotdeauna pline. Sold out-uri, oameni plini de veselie. Rock'n'Roll. Un actor ce îşi cântă felul de a fi.



Un record absolut în România. Şapte concerte consecutive. 30.000 de plătitori de bilete. Recordul din 2008 al lui Ştefan Bănică jr. Fără nici o urmă de îndoială, artistul poate fi  considerat un om industrie (muzicală).

Muzica a venit din nevoie. Superstarul Elvis Presley i-a plăcut dintotdeauna. I-a plăcut Rock'n'Roll-ul. Mişcările rapide, viaţa trăită la maximum. Când era "Mihai", un licean de care se îndrăgostise o Românie întreagă, oare câţi s-ar fi gândit că Ştefan Bănică jr va avea o carieră muzicală atât de fructuoasă? Pentru el muzica a venit însă dintr-o nevoie. Una specială.

"Prin muzica mea vreau să transmit stările mele, modul meu de a fi, de a gândi. Sunt piese şi piese. Pentru mine, muzica a venit din lipsa acută a filmului. Eu am început cu filmul. În momentul în care am făcut mai puţin film, într-o perioadă în care se făceau puţine filme în România, muzica a venit cumva de la sine. Primul meu album a apărut în '92, «Un actor - Un Rock'n'Roll». Muzica a venit din partea mea ca un tot. Compozitor, textier, aranjor. Eu nu am depins de nimeni. Am făcut ceea ce am simţit. Lucrurile s-au deblocat practic şi am mers în paralel pe un gen căruia nimeni la vremea respectivă nu-i dădea nici o şansă, rock'n'roll. Dar eu am crezut atunci şi mai cred şi acum că un lucru făcut cu credinţă, un lucru care te reprezintă în mod real nu are cum să nu reuşească într-o oarecare măsură, mai mică sau mai mare, nu poate fi ignorat." Începuturile? Mai grele... ca în orice, de altfel. "Când am apărut, după '90, nu cred că eram foarte credibil. În '94 s-a închegat trupa mea, Rock'n'Roll Band. Am avut atunci două concerte la Sala Palatului. Au fost două săli pline. Dar atunci am ştiut clar că oamenii nu veneau pentru Ştefan Bănică muzicianul, ci pentru Mihai din «Liceenii», Ştefan Bănică şi Emilia Popescu de la televizor şi pentru junior, fiul lui Ştefan Bănică. Aveam 26 de ani. Acum am ajuns la o maturitate a notorietăţii. Oamenii ştiu acum la ce să se aştepte, ştiu de ce vin. Sigur, întotdeauna sunt orizonturi noi, oameni noi de câştigat."

INSPIRAŢIE DE LA REGE. Ştefan Bănică jr afirmă cu tărie: "Persoanele care mi-au schimbat viaţa, care m-au inspirat sunt tata şi Elvis Presley. Alături, rock'n'roll-ul" cu toţi aceia care i-au făcut viaţa mai frumoasă: Jery Lee Lewis, Chuck Berry, Fats Domino. Elvis i-a schimbat modul de a gândi despre muzică, despre un artist. Pe Ştefan l-a interesat să afle de ce Elvis a fost poate cel mai important artist al secolului trecut şi un idol pe întregul glob. Cum a făcut? Ce calitaţi avea? Lucrurile acestea l-au interesat. "Toate lucrurile pe care le regăsesc la Elvis Presley le regăsesc la marii artişti. Credinţa în ceea ce faci, plăcerea în ceea ce faci, deschiderea de a primi şi a da emoţii. Fără lucrurile astea nu se poate. Un talent real cred că arde pentru ceea ce face."

Ştefan spune că stilul rock'n'roll nu l-a ales anume. Este însă cel cu care s-a identificat. "Pentru mine înseamnă bucuria de a cânta. Era o chestie foarte directă. Asta am văzut practic de când am început să am concerte. Era un schimb de energie între mine şi sală, benefic, foarte direct. Pe parcurs s-a dezvoltat. Am pornit de la rock'n'roll clasic şi am ajuns la piesele mele. Sigur că ele au avut şi mai au influenţă din stilul clasic, dar s-au dus şi spre un pop-rock, spre alte direcţii. Dar se păstrează totuşi acest motor, acest stil care a schimbat lumea în anii 50." Ştefan Bănică are până în prezent zece discuri de autor şi 19 videoclipuri.

PROTEST.
Ştefan Bănică jr protestează. Are motive bine întemeiate. Nu poţi să nu-i dai dreptate.

"Showbizul românesc, în special când vine vorba despre muzică, este întreţinut artificial. Ponderea concertelor reale pe bilete este foarte mică. Afară predomină astfel de concerte. La noi s-au obişnuit cu 95% concerte gratuite, făcute de primării şi firme, unde artistul este mai puţin important decât organizatorul sau impactul artistului este mult prea mic. Artistul are nevoie de propriile lui concerte, unde să vină un public chitit exact pe genul acela, să ştie ce vrea! Lucrurile acestea  fac rău la tot ce ţine de marketingul teatrului, filmului, muzicii... Televiziunea practic ţine în atenţie o mare parte din industria muzicală. Nu pot exista la infinit concertele gratuite în parcuri. Ce fac cei care vin şi vor să facă un concert pe bilete, în condiţiile în care în oraşul respectiv alţi colegi de-ai lor cântă gratis în faţa Casei de Cultură?"

"Prin muzica mea vreau să transmit stările mele, modul meu de a fi, de a gândi. Sunt piese şi piese. Pentru mine, muzica a venit din lipsa acută a filmului. Eu am început cu filmul. În momentul în care am făcut mai puţin film, într-o perioadă în care se făceau puţine filme în România, muzica a venit cumva de la sine"
Ştefan Bănică jr

Citeşte mai multe despre:   venit,   muzica,   ştefan,   banica

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de