"Dimineţi cu ferestre deschise"

În copilărie, Ştefan Hruşcă îl asculta încântat pe Mihai Constantinescu. Peste ani, din admirator a devenit admirat.

Mai târziu, când destinul i-a adus pe un drum comun, Mihai Constantinescu a îndrăgit muzica şi vocea specială a lui Ştefan Hruşcă. "Noi ne-am respectat şi ne-am admirat fiecare pe celălalt. Între timp, Ştefan a devenit emblema colindelor româneşti. Nu cred că se va mai naşte cineva care să cânte colinde româneşti mai bine ca Ştefan Hruşcă. Am încercat şi eu să scriu colinde. Însă trebuie să ai acea voce care să vină din străfundul sufletului, al neamului românesc. Ascultându-l, îmi spun de fiecare dată: Ştefan are voce dumnezeiască!", afirmă Mihai Constantinescu.

TEXT CU GREUTATE
Muzica folk, melodiile cu mesaj au un loc aparte în inima lui Mihai Constantinescu. "Toţi cei care au reprezentat elita folkului au făcut lucruri frumoase. Cu voci frumoase au creat piese frumoase, pentru că sufletul omului are nevoie de aşa ceva. De aceea un public numeros vine la un spectacol de muzică folk", adaugă artistul.

Mihai Constantinescu, solistul care prin melodiile sale a cucerit publicul de toate vârstele, spune că muzica interpretată de Ştefan Hruşcă nu are vârstă, nu este trecătoare, ci bine aşezată în inimile românilor de pretutindeni. "După ce a trecut o vreme şi reascultăm piesele frumoase, ne dăm seama că avem nevoie de aşa ceva. Lăsând la o parte colindele, piesa «Rugă pentru părinţi» este aparte. Are un text cu greutate, cu mesaj extraordinar. Asta s-a pierdut astăzi. Pentru că fără mesaj nici un cântec nu ar fi valoros", este de părere artistul.

BEZNĂ
"Am avut întâmplări destul de hazlii cu Ştefan în perioada turneelor", îşi aminteşte Mihai Constantinescu. "I-am inventat şi un nume: Marele Blond, în sensul frumos al activităţii lui, al profunzimii glasului său, al unei frecvenţe de glas, pe care n-o găseşti oriunde. La un moment dat, înainte de '89, aveam un spectacol într-o perioadă pe când se stingea lumina.

Era chiar perioada în care Ştefan Hruşcă şi Vasile Şeicaru cântau împreună. Şi pana de curent ţinea cam mult, dar ei ieşeau pe scenă şi cântau.

Păcat că nu s-a putut filma aşa ceva. Chiar dacă era întuneric, ei cântau: «Dimineţi cu ferestre deschise», «Un copac cu flori», dar şi alte piese superbe, splendide vorbele, pentru că un cântec nu e frumos doar având o melodie frumoasă. Dacă nu are un text frumos... Cuvântul este extrem de important. Depinde ce spui pe acea melodie", încheie Mihai Constantinescu.

Tânărul cu voce de înger
Artistul Tudor Gheorghe ne-a povestit cum l-a cunoscut pe Ştefan Hruşcă, în urmă cu mulţi ani, pe o scenă maramureşeană, pe vremea când abia bătea la porţile afirmării.

"Eram la Sighetul Marmaţiei invitat la un spectacol cu mulţi ani în urmă, iar organizatorul m-a rugat să-l las pe un învăţător din Maramureş să cânte înaintea mea două cântece. N-am avut nimic împotrivă.
Eram în cabină când a început să cânte, mă pregăteam, când l-am auzit pe acest băiat. Vocea lui parcă mă atrăgea spre scenă, am crezut că a început să cânte un înger. Am urcat pe scenă absolut fascinat de acest băiat slab, ciudat, dar care cânta fantastic. I-am vorbit apoi lui Adrian Păunescu despre această apariţie fenomenală, l-a cooptat în Cenaclul Flacăra şi aşa a început drumul lui Ştefan Hruşcă în muzica folk.

L-am întâlnit apoi în Canada, am fost la el acasă, m-am bucurat pentru el şi pentru cei doi copii frumoşi ai lui. Mai târziu, colaborarea lui cu George Ţărnea a fost una foarte fructuoasă. Este un artist emblematic al muzicii tinere a anilor '90", a povestit Tudor Gherghe.
Daniela Cârlea Şontică