x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Şlefuitorul

de Luminita Ciobanu    |    Carmen Anghel-Dobre    |    24 Aug 2009   •   00:00
Şlefuitorul

Liceul Pedagogic l-a făcut... învăţător. Iubea copiii, dar muzica îi invadase sufletul deja...

În perioada în care a fost dascăl avea un stil aparte de a le preda elevilor. Cum proceda? "Mi-a plăcut să fiu la catedră. Dar după vreo trei ani, după ce am început să cânt şi eram în Cenaclul Flacăra, mi-am dat seama că e foarte grea meseria de dascăl. Iar dacă nu te dăruieşti, nu te dedici total, nu faci nimic. E păcat să amesteci cu altceva. Trebuie să te dăruieşti total, pentru că şlefuieşti suflete."

MATEMATICĂ
Tabla înmulţirii este un hop pentru cei cărora nu le place matematica. Dar tabla înmulţirii pe muzică... devine chiar plăcută. Aşa îi învăţa Ştefan Hruşcă pe copiii din clasa sa. "Pedagogia pe care am făcut-o şi practica pedagogică de la liceu au fost foarte puternice. De aceea vorbesc cu mare respect pentru toţi dascălii.

Am început la un moment dat să predau tabla înmulţirii cântând, pentru că aveam copii care veneau de la dealuri, pe jos, trei-patru kilometri. Eram la Şcoala nr. 1 în Borşa. Aici e o poveste superbă, legată de repartiţie. Eram printre primii 12-13 pe lista din două clase.

Mi-a venit rândul să aleg. La mine în comună nu era nimic. Şi atunci cel mai aproape de casă mi s-a părut Borşa. Şi Borşa era foarte nimerită, tata era şofer, transporta mineri de la mină acasă. Iar eu mi-am zis că pot să fac naveta, e foarte simplu. Am văzut lista cu şcolile: Şcoala 9, Şcoala 3, Şcoala 1. Am ales Şcoala nr. 1 pentru că m-am gândit că e în centru. Şi era la gară! Am fost învăţător la şcoala de la gară. Dar am avut un colectiv superb.

Acolo am învăţat copiii şi muzică, am făcut şi taraf, i-am învăţat şi tabla înmulţirii cântând, mult mai uşor de memorat. Copiii care veneau de peste dealuri învăţau mult mai uşor. Am avut clasele I, a II-a şi a III-a. Cu pauzele de rigoare, că aveam colegi care îmi ţineau locul.

Eram plecat câte o lună şi mi-am spus că nu e corect. M-am retras şi i-am rugat pe cei de la Inspectoratul Şcolar să mă lase în pace. Şi zic eu că n-am greşit să mă las pe mâna muzicii. M-au iubit cei care au învăţat tabla înmulţirii pe muzică, mai ales că n-au uitat-o.

M-au oprit acum câţiva ani în Sighet şi îmi spuneau «Tovarăşul învăţător», aşa cum îmi spuneau şi atunci. Mă uitam în ochii lor şi le căutam identitatea. Iar ei îmi spuneau: «Sunt Săvuca, sunt Ionuţ al lui Tomoioagă...»", încheie artistul, pentru scurt timp şlefuitor de suflete de copii, astăzi şlefuitor de suflete iubitoare de muzică.

×