Învăluire de gând

Ce poţi să faci când se întâmplă aşa ceva? Ce poţi să faci când pleacă "CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI"?

Să urli, atât. Sau să te plângi că îţi este prea greu. Şi eu nu fac excepţie. Mi-e greu. Mi-e atât de greu, încât îmi vine să urlu.

A fost cel mai bun, cel mai mare actor al nostru, din toate timpurile. Actorul-Nepereche, în teatru şi film.

A "GLISAT" ca un patinator genial prin roluri şi texte.

A fost "STRĂIN", departe de Rahova lui. A fost "CEL CARE A PLĂTIT CU moartea" pentru dumnezeirea din el. Pe "TICĂLOŞI" i-a urât şi n-a aşteptat nici măcar "NOIEMBRIE" ca să ne danseze "ULTIMUL BAL". A fost "OMUL ZILEI" noastre ca partener unic şi se face "VINOVAT" doar pentru faptul că ne-a părăsit şi ne-a lăsat prea speriaţi. Cu o "VIZIUNE FLAMANDĂ", sigur inconfundabilă, cu o "ASCENSIUNE" asemenea lui "ARTURO-UI" de neoprit, a dansat muzica "ARTEI DE A FI ONEST" şi a stat pe tronul regilor în atitudinea de neconfundat, de neatins pentru alţii. A urcat "TURNUL EIFFEL" până sus, sus de tot, şi, bineînţeles, că l-a întrecut cu brio!

A fost "RICHARD III" şi "TITUS", şi mai ales "HAMLET".

Şi Maestrul a fost chiar "MAESTRUL" cu a sa "MARGARETA". Doamne! Cum era Maestrul!!

Şi a avut şi viziunea unui "AMURG", nu neapărat "BURGHEZ".

A stat cuminte în azilul lui "ALEX ŞI MORRIS" ca să înveţe, poate, cum e singurătatea de dincolo. Şi s-a jucat pervers şi trist cu "LOLITA".

Cine l-a învăţat să stea în jilţ ca Pieta? Cine l-a învăţat să rostească dumnezeieşte texte uriaşe pe care se părea că le inventează el în momentul rostirii? Cine i-a dat arta mişcării şi stăpânirea sensurilor neştiute pentru alţii, dacă nu talentul lui unic?

ŞTEFAN, actorul NEPERECHE. Doamne! Cum era "MAESTRUL"! Şi aş vrea, dacă mi-ar permite, cu toată reverenţa şi umilinţa mea, doar atât: să-l îmbrac "PE CEL GOL" acum (când îi este poate frig, prea frig, ACOLO) cu tot gândul meu. Şi aş mai vrea să-l ştiu într-un "HOTEL DE LUX" al celor mai merituoase fiinţe de pe pământ la Curtea lui Dumnezeu.