Nuntaş de soi

Şi-a respectat promisiunea şi i-a căntat la nuntă. O excepţie de la regulă, făcută cu suflet, pentru un om drag.

Şi-a respectat promisiunea şi i-a căntat la nuntă. O excepţie de la regulă, făcută cu suflet, pentru un om drag.

N-a căntat niciodată la nunţi. "Am toată stima pentru cei care se pricep. Trebuie cineva să cănte şi la nunţi. Dar lucrul ăsta trebuie să-l ştii, e o meserie. Eu nu ştiu. Dacă-mi vine să cănt Blaga? Sau Ion Barbu? Păi, nu-mi sparg ăia capul cu farfuriile?", spunea Tudor Gheorghe cu umor. Cu toate astea, a existat o excepţie de la regulă, făcută pentru un prieten. Dar să o luăm cu inceputul. Olteanul şi interpretul Ion Popa are ceva de mărturisit: "Mă simt mereu la intersecţia dintre Tudor Gheorghe şi Gil Dobrică. Pe primul l-am cunoscut in cadrul Ansamblului folcloric «Hora» din Izbiceni, in 1972. Pănă in 1988 ne-am preumblat in toată Romănia, cutreierănd cel mai mult Ardealul, Banatul şi Oltenia. Acestea au fost marile turnee prin ţară ale maestrului, cel puţin pănă la albumul «Anotimpuri». Chiar şi la televizor am apărut, de Revelion, in ’77. Am fuzionat pe scenă. Melodia «La făntăniţa din plai» o căntam mereu, vocal, jumate-jumate (eu o strofă, el alta), cu Tudor. Era impresionant. In acei ani m-am format, m-am maturizat şi am căpătat experienţe de nepreţuit".

PANĂ LA MAŞINĂ. "In ’88, la 11 septembrie, m-am insurat", işi aminteşte Ion Popa. "Tudor imi promisese că va veni negreşit la nunta mea. Aşa că i-am dat telefon: «Măi, Tudore, mă-nsurai!», i-am spus in graiul nostru oltenesc. «Dacă promisei că vin, acu’ vin!», a fost răspunsul lui. Nunta, făcută la ţară, a durat zile şi nopţi. O săptămănă a stat Tudor la mine acasă. A venit ca oaspete, dar normal c-a şi căntat. A ieşit o atmosferă...", işi aminteşte Ion Popa. "Tudor a plecat de la petrecere luni, dis-de-dimineaţă. A luat-o spre Craiova, urcănd pe Valea Oltului. In dreptul localităţii Slăveni i-a cedat roata din spate a Daciei. Cum pe vremea aia nu avea nimeni telefon mobil, Tudor a găsit, cu greu, un aparat la o fermă şi m-a sunat: «Măi, Ioane, vino să vezi cum işi petrece ziua de luni un artist pe drumurile patriei». Nu apucasem să-mi dau jos costumul de mire, aşa că m-am suit degrabă in maşină şi-am demarat rapid spre locul faptei. Am parcurs in trombă cei aproximativ 50 de kilometri care ne despărţeau. Nu m-am aşteptat să găsesc o atmosferă... specială. Tudor se pusese pe căntat. Toate babele din zonă erau strănse pe la porţi, işi dădeau coate şi se mirau: «Mamă, ce seamănă ăsta cu Tudor Gheorghe, parc-ar fi el!"

NU EŞTI DELOC BĂTRĂN. Deşi a călătorit peste tot in ţară, Ion Popa n-a mai intălnit om ca Tudor Gheorghe. "El e omul curat, şi-a păstrat 100% originea sănătoasă de romăn, cu respect pentru ce face şi cu frica de Dumnezeu. Uimeşte prin simplitate şi suflet, naturaleţe şi autenticitate. Mi-a povestit că recent, la o căntare la Islaz, un bătrănel s-a apropiat de el şi i-a spus: «Am crezut că tu eşti bătrăn, că te-am văzut cu părul alb, dar nu este aşa deloc». Era măndru şi fericit că se intămplase asta, parcă prinsese aripi. Numai faptul că stai de vorbă cu el te linişteşte. I-am apreciat mereu aşchia sănătoasă de romăn", incheie Ion Popa. In această perioadă se va desfăşura la Izbiceni, in Olt, un festival ce poartă numele rapsodului Tudor Gheorghe. O intreagă săptămănă de muzică şi poezie va incănta ochii, urechile şi sufletele celor prezenţi.