Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„M-am trezit că pot să scriu, dar nu cred că pot fi numit poet", spune artistul. Aşadar, scrie versuri, scrie pentru Gabriela, gânduri doar de el gândite.
„Spin pe trandafir" e una dintre creaţiile sale:
„Raiul dulce ca o rană, ce deschis e drumul tău/ Nu-i uşor, uşor deloc nu-i, să mă sui la cer şi eu/ Din dorinţă până-n fapt, de la ardere la stea/ Nu-i deloc bătută calea, e ca şi chemarea ta!// Rai, Rai, Rai, grădină verde, flori de pus la geam la tine/ Vai cum creşte-un spin din floare, şi din pieptul meu suspine/ Şi cum vine-un cântec dulce, din ograda mea cam tristă/ Raiul e ca un jăratec, sau ca lacrima-n batistă.// Şi cât loc la mine-n casă, şi cât loc la tine-n Rai/ Tu cu raza de lumină, eu cu cântecul din nai/ E frumoasă amintirea, şi mirat şi chipul meu/ Tu te uiţi ca la un flutur, eu mă uit ca la un Zeu!// Nu-i suspinul cor de îngeri, strigătul nu-i parafrază/ Şi cât semăn eu cu ploaia, şi cât semeni tu cu raza/ Tu, lumina de din ceruri, care arde sus, prea sus/ Eu, un strop de apă dulce, şi o rugă spre Iisus.// Ce uimită ţi-e privirea, nici nu ştiu sub ce motiv/ Ai plecat nevinovată, spre apus, definitiv/ Astfel îmi aplec umila, fruntea mea sub patrafir,/ Tu trăind doar din iubire, eu un spin pe trandafir!// Şi-astfel se mai scrie-n lume, din prea marea răvăşire/ Înc-un vers, şi înc-un cântec, cine poate să admire/ Încă o istorioară, nici prea roză, nici prea gri/ Doar să poţi simţi ca mine, şi-apoi... cine poate şti!?".
URME. Vă vine să credeţi că sunt versuri scrise de Vasile ŞeicaruĂ Versuri de pus în ramă. Sau de pus la ranăĂ Că nu s-a stabilit încă...
Iată şi alte „Urme" lăsate de Vale pe hârtie: „Să cauţi o urmă, în urma de pas/ Nu-i lesne, dar nici nu-i prea bine s-o las/ Nu ştiu dacă urma e-n lacrima mea/ Sau e în semnul ce-l văd licărind într-o stea// O urmă nu-i numai un semn, un cuvânt,/ O urmă e boare, e vuiet, e vânt.../ Nu mor dacă urma e-n sufletul meu/ Nici dacă în ceafă îmi suflă vreun Zeu// Mă văd urmărind urme-adânci din trecut/ Şi visul meu care mult prea mult m-a durut/ Să plec să-mi găsesc după noapte popas/ Şi să-ţi mângâi lumina în cât timp mi-a rămas// Dac-ai şti câte urme-aş putea să culeg/ Şi să-ntreb dacă mintea mi-o mai fi un întreg/ Şi dacă mai pot respira, sau trăi, sau vedea/ O găsesc doar în visuri, e o urmă şi ea./ N-am să las nici un semn pe pământ prea curat/ Voi găsi însă urma, pe nisip... de păcat!"
Lucruri simple
„Rostul lucrurilor simple", scrisă de Vasile Şeicaru, a fost recitată nu demult de Marius Bodochi: „Rostul lucrurilor simple, întâmplate, vinovate/ Îmi apare ca-n oglindă, ori trăite, ori visate/ Nici o nuntă nu-i frumoasă, doar cu mire şi mireasă/ Cheamă-ţi, fie doar şi-n minte, câte-un gând de pus la masă// Câte-o stea de pus la frunte, câte-un strop de apă vie/ Să mai simţi ca altădată, ce a fost, ce va să fie/ Gânduri de gândit în taină, pe la tine, pe la poartă/ Când credeai că eşti vreun înger, cu privirea preacurată/ N-a fost doar decât himeră, viaţă scurtă de trăit/ Într-o lume colorată, sau mânjită de urât/ Cine poartă astăzi vina, fructelor rămase-n pom?/ Cine-mi mai aduce-n minte, gândul-vis, de om-neom?// Nu e raiul cor de îngeri, şi nici iadul prea de smoală/ Şi nu ştiu de zace-n mine ori vreun viciu, ori vreo boală/ Doar privirea ta spre mine s-o mai simt aş vrea să vină/ Din cea lume preacurată, şi prea plină de lumină".
De pus la suflet
Aşa îl veţi vedea pe artist şi într-o altă lumină. „N-am ştiut că pot s-o fac, pot spune doar că m-am trezit scriind versuri... care, bineînţeles, nu sunt poezii, dar eu le scriu, că sunt din mintea mea. Nu mă judeca, nu mă analiza... că nu sunt poet, nici scriitor! Scriu şi eu...", spune folkistul.
„Când se naşte omul nu e nici povară pe măgar/ Nici un gol de pus la suflet, nici un strop de vin pe jar/ Mintea celui care vine nu-i unealtă de sculptat/ Nici o pensulă anume, de-a mânjit, sau de-a pictat!// Omul când se naşte nu e nici vreun fir de trandafir/ Află taina ta din frunte, unsă cu un strop de mir/ Nu ţi-e dat de la-nceput, să ai parte de vreo rază/ În afară de o caldă şi prea sfântă parafrază!// Azi, eu mă mai bucur, frate, când mă uit la Orizont/ Nu c-aş fi vreun înger, măre, sau vreun demon de pe front,/ De mai am putere-n mine, să mai suflu-n lumânări/ Ştiu ce scurtă-i calea asta, de la mine pân' la scări!"
