x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum devin oamenii nemuritori

0
Autor: Loreta Popa 20 Iul 2009 - 00:00
Cum devin oamenii nemuritori


Pe cunoscutul realizator de radio Titus Andrei îl leagă o frumoasă prietenie de artistul Victor Socaciu.



O rugăminte mai întâi de toate. "Te rog eu mult! Lasă-mă să spun două vorbe despre ce faceţi voi! Ţara vă mulţumeşte pentru ediţiile de colecţie, toată lumea face colecţie, toată lumea cumpără. E o nebunie cu voi...", spune Titus Andrei. "Te rog să scrii asta!"
"Apoi încep să spun despre Victor Socaciu."

DE 18 ORI. "În 1995, la cea de-a cincea ediţie «Om bun», scriam în programul festivalului că numai un nebun frumos, orgolios şi elegant, cu bunătate în priviri şi cu încredere în partea bună, chiar şi din rău putea să se încăpăţâneze, într-atât încât să mă propună pentru a cincea oară consecutiv pentru a fi preşedinte de juriu la festivalul «Om bun». Eu mă gândeam la atâţia corifei ai folkului, la atâţia cantautori renumiţi, foarte talentaţi şi într-ale jurnalismului cu activităţi prin televiziuni şi radiouri pe vremea aceea, care meritau această onoare.

Acum nu mai ştiu cum să-l numesc pe Socaciu, dar nu-l mai numesc în nici un fel, pentru că îl determini greu pe ardelean să renunţe la o idee de-a lui. M-a lăsat preşedinte de juriu la toate cele 18 ediţii «Om bun» de până acum. Adevărul este că ne cunoaştem foarte bine şi că suntem foarte buni prieteni încă de la prima noastră întâlnire, de la începutul anilor '80. Eu eram prin studiouri, cu diverse înregistrări, el ca artist... chiar cu multă bucurie mă opream să fac voci la unele refrene. Şi la el, şi la Ducu Bertzi mi s-a întâmplat. Mă simţeam bine."

TALENT. "Apoi, ca redactor de emisiuni, spune Titus Andrei, difuzam cântecele folkiştilor şi le comentam într-un fel aparte, ca pe nişte conexiuni sonore, muzică şi versuri care îmi dădeau satisfacţia mea specială că am prins esenţa. De altfel, la Socaciu şi la mulţi alţi colegi de breaslă ai ce comenta, slavă Domnului, dată fiind această chemare a lor spre melodie şi poezie. Nu are rost să înşir aici toată pleiada de cantautori, toţi foarte talentaţi, renumiţi, chiar celebri. Mulţi care provin din cenaclu şi au lansat festivalul «Om bun».

Aş îndrăzni să spun, am spus-o şi la lansarea albumului «Condiţia umană», pe versuri de Adrian Păunescu, poetul era de faţă, că Victor Socaciu are o vocaţie aparte a refrenului. Ascultaţi-i refrenele şi veţi vedea că toate se reţin. La un ceai, Trenul, Tata şi caii, Anii trec, Cântec pentru Charlie Chaplin, Roata, Oameni de zăpadă, Căruţa cu flori, Omul cu chitara, Europa, Mileniul III, Dulcea lume de copii, Oamenii devin nemuritori, Un veşnic început, Muntele dragostei, Oltule. Multe pe versuri proprii sau de Adrian Păunescu, Verona, Lucian Avramescu, Blaga, Beniuc."

LIBERTATE. "Un episod ceva mai special. În 1989, nici nu ştiu cum a scăpat piesa Libertate în concursul de creaţie de la Mamaia, din păcate nu a luat nimic, dar a fost printre primele melodii, atenţie, dacă nu mă înşel chiar prima pe care am difuzat-o în ziua de 22 decembrie la radio, prima zi de libertate după decolarea avionului. Eram în radio, unde am rămas câteva zile fără întrerupere şi chiar în acea zi a venit şi Socaciu. Am devenit tovarăşi de arme pentru câteva zile. Sunt multe de povestit, şi cu ce s-a întâmplat în acele zile, şi cum se manifestau unii şi ce au făcut alţii cu adevărat. Acei unii au ştiut să tragă avantaje, noi, alţii, ne-am văzut de treaba noastră.

Victor Socaciu a scris un CD pentru Angela Ciochină, a cântat piesele altora în spectacole, mă gândeam la Trifoiul lui Gheorghe Gheorghiu, dar tot ce cântă, de pe vremea liceului la Braşov, din anul lui de graţie 1976, când debuta la «Flacăra cu Roata» din turneele în ţară şi în lume, a fost în multe ţări, spectacolele sale complete, «Muntele dragostei», de exemplu cu actriţa Leopoldina Bălănuţă, toate albumele sale până la cel intitulat «Fiecare zi», apărut anul trecut cu noi, Radio România partener, toate premiile pe care le-a obţinut de-a lungul carierei la care adaug premiile muzicale Radio România Actualităţi, cred că ar fi meritat mai multe, dar el rămâne artistul profund şi modest, din toate acestea... se înscriu în lunga lui călătorie cu dor de a cânta, de a transmite şi de a emoţiona.

El rămâne un timid, rămâne un om profund, rămâne un încăpăţânat, rămâne un cantautor frumos la suflet, aşa îl simt eu pe prietenul meu Socaciu, i-am promis domnului deputat Socaciu că deşi are şi alte răspunderi acum am să mă ţin de capul lui pentru a lansa măcar două piese pe an. Închei cu o întrebare: «Victore, suntem la jumătatea anului?! Ce faci?»"
Citeşte mai multe despre:   socaciu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de