x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

0
Autor: Valentin Stan 01 Mar 2008 - 00:00


Termenii în măsură să califice gestul Premierului s-ar putea să fie consideraţi "indecenţi", în marea presă de calitate de la Bucureşti. Brrrr! Revoluţia conştiinţelor şi a libertăţii de exprimare, cu care ne-am împăunat după 1989, s-a scurs ca o zacuscă stricată în melanjul dietetic al autocenzurii, diafan decorată cu delicioasele galene înroşite ale telefoanele puterii, ce încă zornăie în creierul nostru ori de câte ori "spurcăm" cu vorba vreun potentat la guvernare.



Nu ştiu dacă aţi observat, dar suntem în an electoral! Şeful guvernului, Tăriceanu tocmai a sărit la beregata Comisiei Europene! Ce a zis? Câtă inteligenţă a demonstrat că are? Nu prea pot să vă spun! Termenii, în măsură să califice gestul Premierului, s-ar putea să fie consideraţi "indecenţi", în marea presă de calitate de la Bucureşti. Brrrr! Revoluţia conştiinţelor şi a libertăţii de exprimare, cu care ne-am împăunat după 1989, s-a scurs ca o zacuscă stricată în melanjul dietetic al autocenzurii, diafan decorată cu delicioasele galene înroşite ale telefoanelor puterii, ce încă zornăie în creierul nostru ori de câte ori "spurcăm" cu vorba vreun potentat la guvernare. Mda! Nasol moment!


Oare, pe americani pot să-i fac tâmpiţi? Nu de alta, dar au ei un ziar, o "fiţuică" nenorocită, pe numele ei de fată The New York Times. Sigur, ei mai au şi The First Amendment! Ceva, acolo, despre "libertatea de exprimare şi a presei", nu îmi mai aduc aminte bine! Dar aia e America! Ce ţară e aia, în care o "fiţuică" "imundă", "suburbană", ca New York Times, între două relatări, despre cum e sau nu e "moron" (idiot sau prost sau retardat, you name it) "insignifiantul" Preşedinte al unei ţări "minuscule", George W. Bush, îşi găseşte timp să publice, sub semnătura lui Frans de Waal, pe 9 octombrie 2006, următoarele "enormităţi":


"Nimeni nu mai tresare când o celebritate este considerată «vacuous» (lipsită de inteligenţă – n.n.) sau un politician «moron» (orice, între cretin şi idiot – n.n.), dar, când titlurile au urlat că delfinii sunt «dimwits» (proşti – n.n.) şi «flippin idiots» (idioţi plutitori – n.n.), am fost şocat!" Wow! Ce oroare! Să-i spui unui delfin că e idiot! Adică să-l cobori la nivelul lui Bush? Hotărât lucru, americanii nu ştiu nimic despre revoluţia libertăţii de exprimare! Aici, i-am avut!


Apropo, un englez simpatic, pe nume Baerlein, a scris o carte despre România, publicată în 1940. Superbă! Relatează, printre altele, o istorioară spusă de secretarul Patriarhului Miron Cristea. Cică tânărul prelat, copil fiind, în România ocupată de trupele germane, în timpul primului război mondial, a auzit zvonul teribil că ostaşii germani vor face şi ei revoluţie bolşevică, după modelul ruşilor! Mai mult, un regiment de ostaşi germani "revoluţionari" urma să se întrunească pe peronul gării târgului unde locuia copilul nostru. Speriat, dar înfrigurat de curiozitate, acesta s-a strecurat pe peronul gării, să-i vadă şi el pe "monştrii" revoluţiei germane. Pe moment nu a înţeles! Ce nu a înţeles? Semnificaţia faptului că acei soldaţi înfiorători, gata să răstoarne rânduiala, printr-o revoluţie, intrau toţi, în gară, pregătiţi pentru haosul suprem, dar nici unul nu uita să-şi cumpere bilet de peron!


Ce ziceţi? Mai trebuie să vă spun că, în Germania, nu a reuşit nici o revoluţie în acei ani? Ştiţi de ce? Fiindcă nemţii ştiau ce-i aia bilet de peron şi, culmea, îl şi cumpărau! Mulţi români nu ştiu nici azi ce e aia un bilet de peron! Ca să concluzionăm! Revoluţia bolşevică a germanilor a eşuat, fiindcă ăştia nu au vrut să renunţe la biletul de peron! Cum naiba să răstorni o societate, când tu nu eşti capabil să faci un blat mic? La noi, e invers, toate revoluţiile noastre au eşuat, până acum, fiindcă nu am ştiut, niciodată, ce e aia bilet de peron! Noi am mers mereu cu "blatul" Istoriei, chiar şi atunci când ne-am cucerit "revoluţionar" libertatea de exprimare!

Gata! Am hotărât, dragii mei! De azi, Tăriceanu şi Băsescu sunt "delfinii" mei!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de