Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România figurează pe un loc de mijloc – 36 din 72 de ţări – într-un clasament al globalizării întocmit de companiile americane AT Kerney Inc. şi Carnegie Endowment for International Peace, care editează revista Foreign Policy.
România figurează pe un loc de mijloc – 36 din 72 de ţări – într-un clasament al globalizării întocmit de companiile americane AT Kerney Inc. şi Carnegie Endowment for International Peace, care editează revista Foreign Policy. Locul este dezamăgitor de prost, deoarece pentru cel care se gândeşte la globalizare înainte de toate ca deschidere a economiei unei ţări faţă de străinătate, un asemenea loc rămâne chiar inexplicabil, în măsura în care România s-a lăsat globalizată aproape complet, cedând capitalului străin controlul în întreaga axă majoră a economiei (producţia de petrol, distribuţiile de gaze şi electricitate, producţia de oţel şi ciment, telecomunicaţii, sistem bancar, asigurări). Păi, mai globalizată decât atât cât ar putea fi? Şi aşa nu se mai poate vorbi de economie românească (nimic important nemaiaparţinând capitalului autohton), ci doar de economia din România. Locul în ierarhia internaţională al României ar trebui măcar să fie, din acest punct de vedere, unul fruntaş, şi nu la mijlocul clasamentului!
În acelaşi timp însă, locul de mijloc este neaşteptat de bun, dacă ne gândim că România n-a globalizat aproape pe nimeni, nici la Vest, nici la Est, nici la Sud, nici la Nord. Din acest punct de vedere ar trebui evident ca România să figureze la coadă, şi nu la mijlocul clasamentului.
Asta este însă nefericirea “mediilor”. Şi România este un caz clasic: este complet globalizată de către alţii, în timp ce n-a gobalizat pe nimeni! “În medie” însă, se află pe undeva pe la mijloc! De aceea, locul de la mijloc al României în topul globalizării este unul cam caraghios, care fie nu spune nimic, fie, la o analiză atentă, spune totul! Din păcate, indicele Kearney-Foreign Policy nu ia în considerare ceea ce constituie esenţa şi rezultatul de fond al globalizării, cel puţin în domeniul economic: gradul de preluare sub control a economiei dintr-o ţară de către capitalul străin şi gradul de expansiune a capitalului propriu în străinătate. Deşi cel mai puternic atins de procesul globalizării, domeniul economic beneficiază de o reprezentare nu tocmai relevantă în indicele Kearney-Foreign Policy. Din motive pe care nu le cunoaştem, indicele ia în calcul o serie de date din domeniul economic, privind îndeosebi comerţul exterior şi investiţiile străine, date care în sine nu spun mai nimic despre conţinutul şi consecinţele globalizării sau care oricum nu spun mare lucru despre acestea din urmă. Sunt simple date cantitative, şi nu calitative.
România este, şi din acest punct de vedere, un exemplu semnificativ. Stă pe poziţii mediocre la respectivele capitole, în schimb stă decavant la rezultate. Cu implicări aproape derizorii, investiţiile străine au preluat controlul întregii economii. Măsurată prin comerţ exterior sau investiţii străine, globalizarea României este modestă, măsurată însă prin controlul străin, România este globalizată aproape 100%. Nu mai vorbim despre fluxul invers, unde globalizarea pentru România, ca penetrare directă pe pieţele externe, este pur şi simplu zero.
