x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

100 de motive pentru a nu citi nişte cărţi

0
Autor: Tudor Octavian 20 Feb 2011 - 17:46
În Liceul Militar am primit o sancţiune umilitoare, în loc de o lămurire ce nu privea în nici un fel soldăţia. Când s-a afişat lângă orarul şcolar lista lecturilor "obligatorii", i-am obiectat profesorului de limba română termenul obligatoriu. Am zis că multe puteau fi hotărâte de re­gulamentele cazone, nu şi cititul. Lista ar fi trebuit să se cheme lecturi libere, lecturi generale, oricum altcumva, dar nu silite.

Un coleg pârâcios, căruia, conform tradiţiei, i-am pus ul­terior perna-n cap în timp ce dormea şi i-am corectat obiceiul împreună cu întregul colectiv, s-a dus cu turnătoria la şefi. Şi am primit câteva zile de arest. Nu mi-am detestat şefii, dar pe scriitorul, ale cărui cărţi îmi de­ter­minaseră discreta mea che­mare la nesupunere, l-am considerat toată viaţa un om de nimic. Am socotit că era de da­toria lui să scrie nu cărţi, care să le fie băgate pe gât cu de-a sila şcolarilor, ci altele, spre care aceştia să se ducă de bunăvoie, de plăcere. A fost primul motiv conştientizat de a nu citi nişte cărţi.

La vremea aceea, numărul motivelor de a citi cu nesaţ multe cărţi era atât de mare, încât unul de a refuza o lectură nu conta. Cu timpul însă, s-au înmulţit motivele de a mă ţine la distanţă de o sumedenie de cărţi şi s-au împuţinat drastic acelea care m-ar fi decis să-mi pierd vremea cu ele. Fiindcă despre asta era vorba, de o pierdere de vreme. Nu de un număr de ore şi de zile, în general, ci chiar de orele şi de zilele care îmi mai erau date de trăit.

La adolescenţă ai de unde să iroseşti. Cu o îndrumare potri­vită, ai putea citi numai cărţi al căror efect, ca să nu zic direct câştig, e de o viaţă. Se spune că nu există carte din care să nu te alegi cu ceva. Probabil că aşa şi stau lucrurile, numai că una e să te alegi cu ceva, cu un puţin, pe care-l uiţi repede, care nu lasă urme drepte în cugetare, în educaţie şi în relaţia cu societatea, şi alta să ai un beneficiu intelectual de durată şi con­sistent. Ca să nu mai vorbesc despre efectele de-a dreptul păguboase ale unor lecturi din care, într-adevăr, rămâi cu ceva, dar de proastă condiţie. Cărţi care te duc în direcţii rele şi în fundături.

Situaţia e tare încurcată. O listă cu "lecturi obligatorii" mai degrabă te dezleagă de obligaţie, pe când o listă de "cărţi proaste" stârneşte curiozitatea. Un îndreptar cu 100 de motive de a nu citi la întâmplare orice carte care îţi taie calea sau îţi este aşezată de-a curmezişul tinereţii ar fi mai eficient ca unul cu 100 de cărţi care au îmbătrânit, care şi-au epuizat, ca şi lumea din care vin, substanţa. Care au fost bune cândva şi nu mai sunt.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de