x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

20 de hectare de pedişti

0
Autor: Lucian Avramescu 25 Apr 2007 - 00:00
20 de hectare de pedişti


Departe de agitaţia politică şi aproape, foarte aproape de catafalcul mamei, săptămana trecută absentează din calendarul obligaţiilor mele de jurnalist. Nu ştiu nimic, n-am văzut nimic, nu mă intrebaţi. Dacă dau vreun răspuns, el vine din judecăţi vechi, ţărană depusă intr-o ceaşcă de cafea pe care am abandonat-o.

20 de hectare de pediŞti Departe de agitaţia politică şi aproape, foarte aproape de catafalcul mamei, săptămana trecută absentează din calendarul obligaţiilor mele de jurnalist. Nu ştiu nimic, n-am văzut nimic, nu mă intrebaţi. Dacă dau vreun răspuns, el vine din judecăţi vechi, ţărană depusă intr-o ceaşcă de cafea pe care am abandonat-o.

Azi m-am intors la birou mai bogat cu un petic negru prins cu bold pe reverul hainei. El e menit să-i atenţioneze pe cei din preajmă că in mine s-a scufundat ceva. A murit mama. Satul meu din Prahova a condus-o pe ultimul drum, trist, recules, inveşmantat in negru. Mama le-a fost multora dascăl, animator spiritual, director de şcoală, autoare de cărţi de poezie, fondatoare a unui muzeu sătesc. Satul meu n-a perceput că incepe al treilea război mondial fără Traian Băsescu, n-a receptat pericolul suspendării preşedintelui ca pe un cataclism mistuitor. Cei mai mulţi dintre sătenii mei au receptat doar inevitabilul dispariţiei unuia dintre ei. Clopotele au bătut cateva zile, nu pentru că a fost suspendat providenţialul Traian Băsescu, ci pentru că a murit "doamna Virginia". E un gen de omagiu discret, de bun-simţ. Toţi, unul cate unul, ajungem intr-o zi la cimitir şi rămanem acolo o eternitate. Nu se sfarşeşte insă lumea.

Intors la birou, incerc să-mi implinesc datoriile jurnalistice. Deschid, cu teamă, televizorul. Ciorna mea de la Jurnalul Naţional, cand se anunţă molime şi ciume dacă va fi suspendat mai mult de o lună preşedintele, nu poate absenta din tema ingrijorării cvasigenerale. La Bucureşti toate intrebările sunt legate de Traian Băsescu. Toate mitingurile il arată, in cămaşă cadrilată, jucand un ceardaş politic, agitand mulţimile. Unii flutură steagul găurit de la revoluţie. Domnul Băsescu, spun unii, a stat sub pat la revoluţie, iar alţii l-au identificat la sediul Securităţii din Constanţa. Cine ştie?! Domnul Băsescu spune că cei care nu-l vor vota nu sunt romani, sunt pioni in şahul oligarhilor, sunt mafioţi, sunt ciumaţi. Doar cei care sunt susţinătorii săi sunt romani. Eu mă declar eschimoş, malaiezian, vietnamez, crocodil cu două picioare. Eu, de aproape un deceniu şi jumătate de cand il ştiu ca politician, sunt sătul de Traian Băsescu şi de mizeria pe care a adus-o in viaţa politică a Romaniei. Imi permit, cu toate riscurile, să-mi fie silă.

Cateva imagini mitingiste insoţesc un interviu in direct al domnului Marinescu, parlamentar PD, chelner de profesie. Fan Traian Băsescu. E celebrul pumnangiu din Parlament care il alerga pe coridoare, pentru o sfantă cotonogire, pe silfidicul liberal Olteanu. Tranşa, in varianta sa, o polemică de idei. Acelaşi domn, intrebat caţi susţinători a avut Traian Băsescu la mitingul din Piaţa Constituţiei, a răspuns 10.000. Reporterul s-a mirat, micşorand cifra de vreo trei ori. Atunci domnul Marinescu a adus argumente de matematică zdrobitoare. Piaţa Constituţiei are 20 de hectare, ceea ce inseamnă 20.000 de metri pătraţi (sic!). Imi permit să-l corectez. Un hectar are 10.000 de metri pătraţi, iar 20 de hectare ar insemna 200.000 de metri pătraţi. Socotind un pedist (inţeleg că majoritatea erau pedişti, se vedea şi chipul blond-surazător-agitat al doamnei Udrea) la doi metri pătraţi (pentru a avea spaţiu să dea din maini şi din picioare) au incăputi in piaţă o sută de mii de simpatizanţi de partid. Chipul ofilit al domnului Stolojan, reputat om de afaceri de culise, imbrăcat in haina stramtă a liberalismului care i se potriveşte ca rochia de mireasă pe o cămilă, masca greu disperarea. Nu cred că domnul Băsescu, injurand Parlamentul, injurand şi măscărind adversarii politici, expulzand jumătate de Romanie, compusă din cei care nu-l votează, va avea succes. Iar dacă va avea, rezultatul pentru mine e acelaşi. Chiar şi revenit la Cotroceni, Traian Băsescu a pierdut. Tot mai mulţi romani ii vor cunoaşte adevărata hidoşenie pe care eu am avut ghinionul, ca ziarist, să i-o cunosc demult.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de