Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In tinerete, columbianul Gabito, cum il alintau prietenii, numele lui intreg fiind Gabriel Garcia Marquez, a scris o povestire care se chema "A treia resemnare". Rar mi-a fost dat, in lunga mea cariera de cititor, sa uit cu desavarsire continutul unei carti si sa-i tin minte doar titlul. Pot povesti pasaje intregi din "Toamna patriarhului", roman al aceluiasi Marquez, devenit unul dintre cei mai straluciti prozatori ai lumii, ii stiu, aproape pe de rost, "A trai pentru a-ti povesti viata" si chiar pagini din extinsul roman "Un veac de singuratate", dar nimic din "A treia resemnare".
De ce aduna in el atata forta titlul? Cate resemnari poate indura un om? Dar un popor? Poate trai un popor din resemnare in resemnare, mereu invins, umilit si impacandu-se cu ideea ca nu se mai poate face nimic, plecandu-si capul ca o planta in vreme de seceta? Dictatorul dintr-o tara ramasa nedefinita, Generalul, cum e numit adesea in carte, desenat in nuantele hidoase ale decaderii, senilizat si lucid totodata, nestirbindu-si vocatia crimei, troneaza peste o lume care e invinsa succesiv. Ma gandesc daca "A treia resemnare" nu era un titlu potrivit si pentru acest roman despre o lume sufocata de vointa demonica a unui individ obsedat de putere.
De ce citim cu atata sete literatura sud-americana? Venirea lui Vargas Llosa la Bucuresti, unul dintre corifeii prozei moderne alaturi de Borges si Marquez, a fost un eveniment intr-o tara in care evenimente abia daca mai sunt inundatiile catastrofale. De ce ramane fascinat cititorul roman de lumea descrisa de marii prozatori latino-americani, in conditiile in care exercitiul lecturii e pe cale de disparitie, lasand obeza, prin sedentarism intelectual, o gandire candva vie si razvratita? Cate resemnari mi-au trebuit mie pentru a-mi aminti azi, uitandu-ma pe fereastra, intr-un Bucuresti care, exceptand cateva zvacniri stradale, pare somnolent, titlul distantat in memorie al unei proze citite cu zeci de ani in urma? Prin resemnare rezisti maladiilor sau e o forma lasa de a supravietui?
Un prieten, dintre putinii care mai au curaj sa dezvolte telefonic un subiect, ceilalti fiind ingroziti ca suntem ascultati, zice ca traim acum a sasea resemnare sub caramb basist. Vorbeste precipitat si n-apuc sa retin decat ca ultima, resemnarea la zi, este blegeala cu care am primit vestea noului pesches electoral. E, zice el, un rahat gros pe care matul presedintelui il varsa peste noi, hahaind multumit ca ne-a mai tras-o o data, iar eu imi dau seama ca nu-mi mai ascult amicul si ma gandesc la "Toamna patriarhului", povestea unui dictator. Prietenul meu, unul dintre cei care nu se resemneaza, tipa in telefon si, pentru ca intuieste probabil ca nu-l mai ascult, ma intreaba ciclic daca mai sunt pe fir. Sunt, zic, sunt, dar firele sunt toate moarte,iar noi stam ca randunelele toamna pe sarmele de telegraf, cu gandul – cei inca in putere – sa zburam in tari cu temperaturi suportabile, acolo unde oamenii sunt imuni la resemnare.
