x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A curs sânge din istorie

0
Autor: Florin Condurateanu 05 Mar 2018 - 07:50
A curs sânge din istorie


Am vorbit cu chirurgii care au curăţat ore şi ore creierul lui Mihăilă Cofariu de aşchiile de os din craniul izbit cu ţepuşe şi bâte de nişte sălbatici. Glasul chirurgilor avea tremur de plâns reconstituind povestea operaţiei disperate de a-l ţine pe ţăranul român în viaţă. Făptaşii cu conştiinţă de fiare - dacă prădătorii cu colţi mari or avea vreo fărâmă de milă conştientă - n-au făcut nicio zi de puşcărie, s-au aciuat într-o ţară vecină, sfidând soarta de paralizat a lui Mihăilă Cofariu. Când s-a trezit din coma de o săptămână, Cofariu a văzut-o prin ceaţă pe soţia ce i-a fost bodyguard în înfruntarea cu moartea şi a şoptit: “Nastasie, e linişte-n Ardeal?”. Era o duminică caniculară de vară şi în vizită la Cofariu venise un muncitor din Pantelimon cu cele două fetiţe să-i aducă ţăranului român, tropotit în picioare de o turmă bezmetică din Târgu Mureş, un pepene rece. I-a bătut la uşa salonului de spital şi un pensionar din Berceni cu un sufertaş cu supă aburindă. Când mincinoşii televiziunilor străine ţipaseră că un ungur este cel linşat pe trotuar, se înghesuiau ziariştii Occidentului, când s-a dovedit că sărmanul paralizat de loviturile sălbatice este român, nu mai era un picior de presă vestică. Furtunoasa istorie a României după decembrie 1989 a produs mult sânge. În zilele evenimentelor care au mutat macazul istoriei noastre, un punct tulbure a fost în jurul Palatului Telefoanelor din Bucureşti. Conştiincioasă şi dăruită meseriei de actriţă, Cristina Stamate s-a prezentat şi în după-amiaza revoluţiei la Teatrul Tănase. S-a târât, căci şuierau gloanţele, cumpărase şi nişte franzele, câteva le-a dat şi soldaţilor păzitori ai Telefoanelor, a ajuns la ei cu plasele de-a buşilea. Tot lângă Palatul Telefoanelor a murit stupid comicul Horia Căciulescu. A vrut s-o anunţe pe fata lui din Franţa că a fugit Ceauşescu, dar n-a oprit Trabantul lui prăpădit şi gloanţele au găurit nu numai caroseria de carton, ci şi pieptul costeliv al actorului de revistă. Câţiva foşti campioni au apărat în acele zile tulburi Clubul Steaua din Bulevardul Ghencea. Un glonţ zăpăcit i-a străpuns inima marelui rugbist Durbac, nici n-a ştiut de unde vine împuşcătura.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de