x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A fost răzmeriţă sau bârfă chioară?

0
Autor: Florin Condurateanu 10 Iul 2018 - 07:30
A fost răzmeriţă sau bârfă chioară?


Poporul român e plin de calităţi, frumos, isteţ, cu inimă caldă, dar are şi unele metehne, care trag în jos insuşirile de laudă ale genei româneşti. Dintre metehnele păguboase, iată lipsa de solidaritate, ne place să ne mâncăm între noi, dar şi un mănunchi de bârfe, de cârcoteli când ceva cu semnătura noastră e apreciat de lumea întreagă. Recent, în plină desfăşurare a Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia, prestigiosul cotidian britanic “The Guardian” face un sondaj şi ajunge la o concluzie flatantă pentru noi: cel mai frumos meci de la campionatele mondiale din totdeauna a fost partida România – Argentina, din 1994, în care am biruit campioana lumii cu 3-2. Nu trec decât puţine zile şi explodează o destăinuire a antrenorului Anghel Iordănescu, făcută cu suspin, şi anume că la acel Mondial din America, câţiva tricolori cu greutate din lotul nostru au pus la cale o răzmeriţă să-l înlocuiască pe antrenorul denumit Generalul. Iordănescu a spus la televizor că preşedintele Federaţiei din acea vreme, Mircea Angelescu, i-a spus despre acest viitor puci, ba chiar a rostit numele fotbaliştilor din fruntea răscoalei cu crampoane. Nemulţumirea tricolorilor era că Iordănescu este tiran, metodele lui sunt prea dure, inflexibile, disciplina impusă de selecţioner e prea scorţoasă, fără niciun grad de libertate, fără nicio urmă de înţelegere. Până la urmă rebeliunea n-a mai avut loc şi naţionala a dobândit cele mai importante succese din întreaga existenţă. Gică Popescu, Ilie Dumitrescu au infirmat această tensiune din lot, mai să jure că nici n-au auzit măcar de vreo constituire într-un complot împotriva antrenorului. Scriind despre Mondialul din America, în 1994, eu am fost în preajma naţionalei timp de trei săptămâni. Nu am auzit nicio şuşoteală de oponenţă la stilul milităros impus de Iordănescu, n-am sesizat nici o bisericuţă complotând pe la colţuri, n-am văzut nicio încruntare la fotbaliştii reprezentativei când Generalul dădea ordine. Ce-i drept, regimul impus de Tata Puiu trebuia executat fără crâcnire. Şi regulile erau inflexibile. De pildă, la hotelul din Los Angeles unde era cazată naţionala, nicio rudă, niciun cunoscut nu avea dreptul la vreo vizită la tricolori. Cineva din neamul lui Dan Petrescu i-a lăsat un pachet la recepţie, fără să-l contacteze. Mi-a istorisit Dan că în pachet era o pereche de bermude noi şi în buzunar un bileţel scris de aducător, de ruda lui. “Dormi la noapte cu aceşti pantaloni scurţi şi vei marca un gol!” Dan Petrescu, fără să fie superstiţios, de astă dată a îmbrăcat bermudele, şi a doua zi a marcat singurul gol în poarta Statelor Unite, cu care am mers mai departe de faza grupelor.

 

 

Citeşte mai multe despre:   Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de